Înainte sa Cad

Instantaneu

Totul se misca incet, era liniste oarecum, toata lumea era speriata, dupa acest moment de absenta totala a constintei, am fugit repede catre intersectie. Eram muta. Sam zacea pe mijlocul strazii intr-o balta de sange, cu castile in urechi si cu hainele rupte pe alocuri. Am sarit la el. I-am luat capul in brate si am incercat sa-i vorbesc. A murmurat cateva cuvinte "mute" si apoi liniste.Am urlat. Am incercat sa-l trezesc. Nu ma asculta. Unii erau impietriti, dadeau telefoane. Lacrimile imi inghetasera pe obraji pali si una se scursese pe fata lui alba atinsa de sarutul mortii. Ascultase muzica. Prin casti se putea auzi o melodie:Mad world..
Curand s-au auzit sirenele de la ambulanta. Au spart linistea de mormant din jur. Medicii au venit imediat si i-au acordat primul ajutor dar...nimic. Stateam dreapta in fata lui si nu stiam ce sa zic. Am inceput iar sa plang. L-au bagat in ambulanta. Printre vorbe le-am spus ca sunt verisoara lui, daca pot sa-l insotesc la spital. In ambulanta a facut stop cardiac. Este ucigator sa-ti vezi prietenul asa. Cel mai bun si vechi prieten. Sa-l vezi ca atarna de un fir de ata, si acela mult prea scurt. Sa vezi cum se scurge viata din el lasandu-l gol de suflet. L-au resurscitat tot nimic. Nu se intampla nimic. Doar nimic, nimic, NIMIC!
Imi venea sa urlu. Sa-l bat sa nu mai glumeasca dar nu mai glumea....
Ajunsesem la spital. Nu m-au mai lasat sa trec de intrare au spus sa ma duc acasa. Cum sa ma duc acasa?! Cand el are cea mai mare nevoie de mine de noi de toti ACUM....caci daca nu acum prea tarziu a fi trecut....
Dupa doua ore de stat la usa spitalului nenorocit unde intrau muribunzi pe banda rulanta au sosit parintii lui aproape ca niste zombie de pe unde naiba erau plecati. A venit si Eve. Si mama si fratele meu. Stateam intr-o liniste moarta. Toti sperand la vesti bune dar......NIMIC