Jurnal de bord...

Capitolul IV

Cu un gust ușor amar datorat absenței al chipurilor dragi lor, cei doi se privesc in ochii dup mai bine de 15 minute de absență in care analizasera în detaliu intreaga cafenea.
In acea clipă ochii li se cristalizeasera când dădură unu de celălalt, amintirile curgeau mai lin decât cursul răului iar imaginile derulanduse halucinant in mintea celor doi, până când o lacrimă se desprinse din colțul acelor două oceane marine atât de calde și blande ale lui Alexander, tăcerea fu ruptă simultan de cei doi.

- Andrew!
- Gabriel!
- Nu pot sa cred! Cum de am ajuns in asa hal?
-As fi băgat mână în foc ca nu voi ajunge ca tine.
- Wow! Cred ca de ce am fugit o viață întreagă tot nu am scăpat. Sincer nu ma asteptam ca tu Gabriel Arias (Fane Barasu) sa devi un mafiot analist meticulos, chiar e o surpriză a vieți .

- Tu vorbesti tocilar prăpădit? Acum ai orce femeie la picioare iar daca îmi aduc eu bine aminte in facultate abia puteai sa vorbești cu o fată. Nu stiam ca ești asa sentimental si ai continuat să vi aici.

- Chiar nu sunt doar ca am uitat de acele vremuri iar cu ele si acest sanctuar asa ca l-am luat ca pe un loc confortabil si liniștit.

- Sincer e.... greu de crezut, acum cand te privesc pur și simplu ma văd pe mine in urma cu 12 ani.

- Sentimentul e reciproc dar hai să nu mai vorbim despre asta. E destul de înfiorător pentru mine sa ma uit parcă într o oglindă și sa ma vada pe mine in urma cu 12 ani asa ca hai sa revenim la problema noastră.

- Sunt de acord cu tine dar wow cum destinul ne-a despărțit si ne-a readus împreună după atâta tip.

- Cred că Dumnezeu are planuri mărețe cu noi doi de ne-a încrucișat a doua oră viețile.

- Mai sti ce vrea bărbosul asta de la noi.
- Deci , ce e de nu putem să vorbim acasă la mine?
- Trebuie să ne ocupăm de cineva înainte de a o lua pe domnișoara acea.
- De cine anume?
Liniștea iar domnea peste cei doi , Fane Baros fiind foarte gânditor ignorândul pe partenerul său îngrijorat si nedumerit până când privirea lui Alexander îl ardea si se hotărâse să îi explice toată situația dar nu înainte de a arunca încă o privire peste telefon.

- Are un protector si trebuie sa scăpăm de el altfel nu avem șanse si nici nu vreau să renunț la o pradă așa buna si ușoară.
- Haha chiar ma faci sa rad de parcă e prima oară când fac o tipă să renunțe la iubi, tati sau de cine dracu asculta ea deci hai nu mă mai face să râd și spune-mi care e faza. Dar pe bune de data asta.

- Sunt foarte serios! A ridicat tonul enervat de atitudine ironică si neîncrezătoare al lui Alexander.
Nu este vorba despre acelaș lucru nu mă mai refer la persoane normale...