Jurnal de bord...

Capitalul III

După mai bine de două ore de mers au ajuns într-un cartier din suburbia orașului.
Când au coborât din limuzină cei doi rămaseră fără aer preț de o clipă, pe fiecare în parte încercându-i diferite emoții, cât și amintiri din facultate.

- La cât să vin ?
Șoferul le întrerupse momentul contemplării, astfel încât Alexander îi făcu  acestuia un semn fugitiv cu mâna, lăsându-i de înțeles că îl va suna el mai târziu.
Cei doi intră in cafenea tăcuți și din reflex merg glonț la singura masă liberă dintr-un colț al cafenelei
Masa care rămase liberă de 12 ani, acel loc din colțul cafenelei în care puteai observa totul și pe toți dar pe tine nu te putea observa nimeni, nici măcar muștele rătăcite ce mai intrau din când în când în cafenea.
Nimic nu fusese atins sau mișcat din locul său totul fiind exact cum lăsaseră în ultima zi în care veniseră aici. Până și scaunul pe care Fane Barosul îl ridică și se așeza pe el era încă pe podeaua din mosoc îmbibat de alcoolul ce sa vărsat în decursul acelor 12 ani.
"Pereții erau și ei încadrați în aceeași tonalitate, mai exact același caramel amestecat  ușor cu un roșiatic aprins si mirosul pe care îl simțiseră de cum au deschis ușa, puternic și îmbătător.

Amestecul dintre cafea , alcool si acel iz dulce al prăjiturilor de casă se împleteau într-o frenezie totală ce te amețea și reușea să pătrundă adânc în minte descătușand cele mai dulci si bine ferecate amintiri din copilărie cât și tinerețe; amintiri de care cei doi se temeau atât de mult .
Însă ochii celor doi erau străini de angajați cafenelei ceva tot s-a schimbat in acei 12 ani și din păcate acel ceva erau prieteni lor care lucraseră aici mai bine de 15-20 de ani. Cel mai vechi angajat având 54 de ani.