Dramione:Lumea uitării

Capitolul 16

A închis paginile cărții care a făcut-o să se urască pentru faptul că părinții ei și Draco sunt într-un fel prizionierii acelei lumi.Asta înseamnă că și încuiații cărora li s-a făcut această vraja pentru a uita nefericitele momente în care au văzut magia sunt acolo.Oricum doar amintirea lor e închisă acolo ,dar ei sunt de fapt amintirea ,ei din trecut care știau acele momente ,cum era și normal să fie.A închis toate gândurile din mintea ei odată cu cartea,era deja târziu,vina,teama,ambiția,curiozitatea,voința o invadaseră complet,avea nevoie de o simplă stare de liniște.

A încercat să-și elibereze mintea pentru câteva momente de somn care aveau să urmeze.Acum era cu Draco.Își amintea tot.Erau ca înainte.În visul ei erau și părinții ei care o strângeau în brațe ca înainte.Totul era perfect.Dorința de a-i avea iar era așternută ca o ceață groasă peste ea,o învăluia cu totul făcându-i gândurile șoapte cu ,,îi vreau înapoi".

Nu va face pasul până nu va citi și reține fiecare colțișor cu toate că asta înseamnă mai mult chin deoarece conștiința o mustră în fiecare secundă.S-au întâmplat atât de multe lucruri în doar 2 zile în care Hermione nu a vorbit cu prietenii ei Ron și Harry,nu vrea să le spună,oricum lui Ron nu ,în niciun caz,poate Harry,dar nici el deoarece dacă va știi de carte va încerca să o oprească,îi va fi foarte greu să nu-i spună nimic lui Harry,altă povare și asta de parcă nu erau destule pe fata creață cu ochii ciocolatii plini de lacrimi.

-Cum te simți,Hermione?Draco a început să-și amintească?Off...ce tot zic ...te indispun,normal că nu are cum să-și amintească...
-Mă simt cum e normal să te simți când faci prizonieri persoanele iubite.
-Ce?
-Nimic,mă refer la ,,obliviate".
-Ai zis ceva de prizonieri!
-Da,adică cine știe unde e amintirea lui Draco cu mine,el e un fel de prizonier în noua sa minte în care eu nu exist,e doar teoria mea nelogică.
-Despre ce vorbești?Ce știi ,Hermione?
-Nimic,uite-l pe Ron.
-Bună...Hermione....
-Stai calm,a fost doar un joc,am uitat deja.
-Îmi pare rău...nu am știut că ești cu Malfoy.
-Nu contează,te iert,și sper că ce simți tu acum nu o să schimbe prietenia mai ales că o să-ți treacă curând.
-Mi-a trecut deja,era doar o confuzie,se întâmplă când ești prieten cu cineva de mai mult timp să confuzi prietenia cu altceva,e un studiu realizat pe tema asta.
-Da,știu,mă mir că știi și mă bucur că acum e totul clar!
-Tu ești bine?
-Da.
Ora de poțiuni începuse.Hermione aștepta ca McGongall să vină și să spună că ora a fost anulată.Se uita prin clasă,nici urmă de blondul care-i furase inima.Deodată o mână o trage deoparte,în spatele clasei.
-Ce scria în carte,Granger?
-Nimic ,Malfoy. Nimic....folositor.
-Nu mai minți!Îți fac o vrajă și o să spui tot.
-Nu și dacă o anulez la timp ceea ce îmi iese foarte bine.
-Ai promis că-mi zici.
McGongall întrerupe atmosfera gălăgioasă din clasă.
-Profesorul J.D nu mai va preda în Hogwarts din cauza unor probleme grave de sănătate a fost nevoit să abandoneze acest loc .
Numai minicuni.De ce?
-Duceți-vă în curtea școlii.Aveți oră liberă.
Șoapta lui Malfoy i-a atins pielea ,inima bătându-i iar tare .
-Acum avem timp să vorbim,mică nebună.
-Dacă vei vrea să vorbești cu mine nu îmi mai spui astfel.
-Bine,bine,hai.
Ajunși acolo ,lângă un copac retras diacuția începea să prindă culoare.
-Te ascult!
-Multe vrăji,plante neștiute.Am citit câteva.
-Zii despre Lumea Uitării.Sau...îi voi spune lui McGongall că tu ai cartea!
La auzirea acelor cuvinte ,nervii i-au mâncat venele până sus.Era Draco cel vechi,cel care se temea să fie el.
-Nu ai face asta,astfel nu vei afla despre carte.
-Și astfel nici tu nu o vei termina.
-Ești insuportabil.
-Acum nu mă mai iubești?
-Pa!
-McGongall!!! Doamna profesoară am ceva foarte important să vă spun!
-Nu,nu,Draco!!
A fugit la profesoara a cărei liniște a fost întreruptă de strigătul lui.Hermione a fugit imediat după,prea mulți copii în față,prea puține șanse ca ea să ajungă la timp să-l întrerupă.
-Opriți-vă imediat!!!
Fața mirată a profesoarei o fixa pe mica vrăjitoare.
-Ce s-a întâmplat?
Draco se uita de sus,superior și foarte mândru de ce făcuse.
-Doamna profesoară,vă rog,lăsați-mă să vă explic!
-Ooo,normal,dar nu văd ce este de explicat,vreau doar să te felicit ,acum hai să vorbim într-un loc puțin mai retras.
Era clar.Îi spusese.

   I'm just dying:#379 în FANFICTION (ieri,știu că acum am mai coborât dar asta e cea mai înaltă poziție pe care am reușit să o ating până acum,pentru mine e super woow)
->mulțumesc pentru toate voturile,am realizat că nu am spus asta până acum
->cum e la școală???😊😖😂