Indragostita de un nobil - volumul 3

Capitolul 22 - Cand lumina lunii dezvaluie calea

  Akane pov.

    Am un sentiment ciudat...Sunt sigura ca s-a intamplat ceva rau... Dar unde? In lumea aceasta sau cealalta? Daca s-a intamplat ceva rau cu Ciel? Imi este teama...ca o sa il pierd si pe el... Nu mi-a mai ramas nimic...tot ce aveam, tot ce iubeam si pretuiam mi-a fost luat. Si totul a inceput de la acei oameni ce mi-au luat parintii...Dar..acum sunt cu mine aici, nu? Toti sunt aici, chiar daca nu i-am gasit pe toti, sunt sigura ca sunt undeva asteptand sa fie gasiti. Totul se afla in aceasta lume simpla. Si atunci...de ce? De ce nu pot accepta toate astea? Daca reusesc sa ma intorc in lumea cealalta...o sa imi fie dor de cei de aici?  O sa vreau sa ma intorc?

   Toti oamenii au un destin al lor, indiferent ca e unul mare sau mic, exista. Atunci trebuie sa am si eu un destin. Dar care este acesta? Sa ii pierd pe toti cei dragi mie iar apoi sa mor? Unde e fericirea de aici? Toate momentele acelea frumoase au fost doar o minciuna? Doar o scapare de la adevarul crud ce urma sa vina?

  Dupa tot ce s-a intamplat am ajuns sa gandesc in acest fel..
  Sfarsitul...se apropie...Sunt sigura. Nu mi-a mai ramas nimic, de ce sa mai traiesc pe pamant? Curand viata mea va lua sfarsit iar toata povestea de pana acum se va termina. Oricum...orice poveste are un final, asa-i? Ce conteaza ca acesta o sa fie mai devreme? Macar in acest fel ma pot scapa de durerea si singuratatea ce s-au format in timp. Voi putea pasii pe poarta iertarii si voi ajunge intr-un loc nou frumos si luminat unde voi incepe o viata noua nestiind nimic despre trecut sau voi lua control asupra unui corp iar totul o va lua de la inceput. Daca era atat de usor... Nu mai pot avea parte de fericire nici cand viata mea pe pamant va lua sfarsit. La urma urmei, am facut un pact cu un demon. Nu mai pot fi primita in acel loc luminos...O eternitate plina de durere si suferinta ma asteapta... Si nu pot schimba asta... Ce voi face atunci?

  Oftez zgomotos la toate aceste ganduri si incerc sa mi le alung din minte. Deschid usa principala a casei, in bucatarie asteptandu-ma parintii mei ce imi zambeau fericiti.

Mama: Akane! Te-ai intors! Am fost ingrijorati! Spune aceasta venind spre mine insa ma indepartez usor, in spatele meu aparand tata ce ma ia strans in brate.
Tata: Am auzit ca ai lesinat acum 2 zile, esti bine?
Akane: D-da sunt bine.
Mama: Ma bucur sa aud ca esti bine! Deoarece am primit o scrisoare chiar inainte sa vii tu.
Akane: O scrisoare? De la cine? Aceasta imi intinde un plic, scot din acesta o foaie cu un text nu prea lung si simplu.

     "Fara formalitati. Planurile sunt gata. Stiti ce aveti de facut. Sa nu dati gres." 

    In acel moment mi-am dat seama de un lucru. Acel sentiment ciudat de mai devreme...

     Arunc hartia pe podea si incerc sa fug peintre cei doi insa ma prind de geaca pana sa ajung macar la scari.

Tata: Nu pleci nicaieri! Nu pana nu terminam cu tine! Mama ia repede un cutit din suport si vine in fuga catre mine insa imi desfac nasturii de la geaca pentru a putea pleca, astfel ratandu-ma. Urc la etaj cautand orice cale de scapare insa sunt fortata sa ies pe fereastra. Impactul cu pamantul nu mi-a provocat decat dureri la piciorul drept, zapada nu prea a ajutat la atenuarea caderii. Incep sa fug in strada cu ei pe urmele mele auzindu-i cum striga dupa mine. Strigam dupa ajutor insa nu era nimeni in jur fiind noapte.

   Nu dupa mult timp strigatele au incetat sa mai rasune pe strazi. M-am oprit pe o alee pentru a-mi trage sufletul. Stiam eu ca ceva nu e bine. Cine sunt persoanele astea?! Daca cadavrele parintilor mei se aflau inca sub pamant, atunci ei cine sunt? Si cine i-a pus sa ma omoare? Oh...gandeste Akane! Gandeste! 

???: Se pare ca cineva are probleme. Vocea imi suna direct in ureche, Angelina aflandu-se in dreapta mea tinandu-mi un cutit la gat.

Angelina: Haha te-am surprins? Ce zici de cei doi incepatori de mai devreme? E prima data cand sunt pusi sa faca asta deci nu sunt prea priceputi. Te rog sa ii scuzi. Insa e in regula. I-am aranjat eu pentru tine.
Akane: P-poftim...?
Angelina: Ce? I-am omorat. Oricum ei erau doar in plus in caz ca fugeai si cineva trebuia sa te prinda.
Akane: De ce...De ce incercati toti sa ma omorati?! Ma rastesc la ea dand sa ma ridic insa ma las imediat in jos cand simt lama cutitului presandu-se de gatul meu.
Angelina: Nu ne este permis sa iti raspundem la aceasta intrebare. Dar stai linistita. Nu te voi omora. Altcineva trebuie sa faca asta.
Akane: C-cine..?
Angelina: Vei afla curand. Acum haide, trebuie sa te ducem in locul stabilit.
???: Nu te grabi, Madame. Vocea cunoscuta venea de la un barbat inalt roscat, aspectul sau era unul ciudat si infricosator in acelasi timp, sunetul drujbei sale inghetandu-mi sangele in vene
Angelina: Tu ce cauti aici?! Ti-am spus sa nu te bagi!
???: Cum sa fac asa ceva cand si eu am primit una din acele scrisori? Eu vreau sa ma ocup de ea! Da-te sau ma ocup de amandoua!
Angelina: Nici macar sa nu incerci sa faci ceva! Stii si tu cine trebuie sa faca asta! Nu ai dreptul!
???: Si nici el! De ce trebuie sa se ocupe mereu el?
Angelina: Nu te mai plange si da-te din cale!
???: Da-te tu! Spune napustindu-se asupra ei cu drujba. Am profitat de situatie si am fugit cat de repede am putut incercand sa ignor zgomotele din fundal. Privesc terifiata in jur, luna iesind intr-un final dintre nori luminand putin calea. Cred ca stiu ce trebuie sa fac...

   O iau pe o straduta pentru ca luna sa fie in fata mea. Un sentiment de siguranta ma invaluie brusc. O iau tot inainte pana cand ajung pe un pod inalt. Privesc in jur insa nu e nimeni si nimic.

Akane: Dar...Credeam ca... Spun uimita cand imi dau seama ca nu e nimic aici. I-am simtit prezenta...I-am simtit prezenta acelei femei de pe alee...Credeam ca ea o sa ma poata ajuta... Oftez si ma rezem de balustrada privind apa ce oglindea luna.

Ciel: Hah! Se pare ca te-am adus direct in capcana. Ii aud vicea lui Ciel din spatele meu. Ma intorc catre acesta, ranjetul lui dandu-mi fiori, nu mai tare decat pistolul ce il tinea indreptat spre mine.

Ciel: Stiam eu ca trebuia sa o fac atunci. Ar fi durat mai putin. Dar daca tot suntem aici, macar acum pot insfarsit sa termin si sa imi primesc rasplata. O eternitate in cealalta lume.
Akane: Poftim?! Dar...
Ciel: Shhh...Nu avem timp de vorbe. Cu cat termin mai repede cu atat mai bine. Ultimele cuvinte? De fapt, nu conteaza. Nu imi pierd timpul cu asta. Distractie placuta in Iad, Akane.

   Asa este...Iadul...acolo trebuia sa ajung de la bun inceput...
   Odata cu sunetul impuscaturii si cu glontul zburand in viteza cantre mine, mi-am amintit toate acele intamplari, toate persoanele ce mi-au fost alaturi pana in acest moment. Mi-am dat seama ca...am avut toate aceste lucruri si le-am pierdut. Nu mi-a mai ramas nimic decat inima care bate nespus de rapid. Nu pot decat sa spun multumesc pentru tot ce s-a intamplat pana acum, indiferent ca sunt intamplari bune sau rele. Tot ce pot face este sa accept iar...deoarece nu am acceptat pana acum...Am ajuns in aceasta situatie.

...Multumesc...

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

   Lumina orbitor de puternica m-a obligat sa imi deschid ochii. Simteam cum lacrimi amare imi alunecau usor pe obrajii inghetati de la frig. Ma ridic confuza din pat. Ma aflam in conacul meu la fel de rece si pustiu. Confuzia m-a lasat fara cuvinte. A fost totul un vis? M-am intors in lumea mea?

Goldy: Stiam eu! Am facut bine ca am venit aici.. Off! Toate astea pentru nimic! Mai bine te lasam acolo pe veci!
Akane: Poftim?!
Goldy: Somn usor! Spune lovindu-ma puternic la ceafa revenind durerea de cap, in doar cateva secunde totul devenind negru.

------------------------
Kon'nichiwa Minasan!

Well...am postat din greseala o versiune neterminata a acestui capitol cu greseli si toate cele cand voiam sa salvez...mdea....nu stiu cati dintre voi ati observat lucrul asta insa sper ca nu a apucat nimeni sa il citeasca.

Oricum, daca v-a placut nu uitati sa lasati un vot si un comentariu iar noi ne revedem in caputolul urmator.

Ja ne! ^^