Indragostita de un nobil - volumul 3

Capitolul 20 - Amintiri? Nu le mai gasesc...

   Akane pov.

  Ii priveam ingrijorata din capul scarilor pe parintii mei ce se aflau in bucatarie. Imaginile cu cele doua cadavre de sub pamant imi tot apareau in minte, automat auzind strigatele lor de acum mult, mult timp...desi...se aud infundat...parca devin tot mai linistite pana ce dispar cu totul ramanand in urma un gol adanc. Atatea intrebari imi acapareaza mintea...intrebari complicate, fara raspuns, total inutile.

   Am tot incercat sa gasesc o metoda de a afla cum am ajuns aici insa tot ce am gasit pana acum nu m-a ajutat cu nimic. Ma simt de parca trebuie sa plec de aici cat mai repede. Ceva rau se intampla in lumea cealalta, sunt sigura. Si nu am cum sa ajung acolo, asta mi se pare cea mai rea parte. Simt cum mici bucati din amintirile mele cu anumite persoane se distrug lent, pe rand. Nu stiu care e motivul, dar trebuie sa aiba legatura cu lumea cealalta. 

   I-am ignorat pe parintii mei ce spuneau sa raman sa mananc ceva si am iesit din casa echipata cu aceeasi geaca calduroasa. Ma sint de parca dau cu piciorul in tot ce s-a intamplat pana acum in cealalta lume...Trebuie sa fie cineva care stie cum sa scap de aici.

Ciel: Akane! Aud o voce puternica urmata de mana lui ce ma face sa ma opresc. Gafaia..
Ciel: Insfarsit! Haa...alerg de ceva timp dupa tine..Te-am strigat! Nu m-ai auzit?
Akane: Scuze, eram prinsa in ganduri..
Ciel: E ok. Continuam cautarile?
Akane: Sigur dar...Nu stiu ce am putea face...Am impresia ca orice am face e inutil.
Ciel: Nu spune asta. Poate gasim totusi ceva util.
Akane: Precum..?
Ciel: Ce alte persoane mai stiai din cealalta lume?
Akane: Nu sunt sigura...Totul e in ceata... Nu putem merge sa vorbim cu alti prieteni de-ai nostrii? Poate cunosc pe cineva.
Ciel: Presupun ca putem incerca...Dar daca nu stii pe nimeni?
Akane: Mai...mai incercam. Trebuie sa fie ceva!
Ciel: Akane, nu stiu ce sa zic. Nu pare ca o sa ajungem undeva cu asta. Poate ar trebui sa o lasam asa...
Akane: T-te dai batut..? Dar...Daca pana la urma gasim ceva? Daca exista intr-adevar o metoda de a ma intoarce? Nu ne putem da batuti!
Ciel: Si daca tot ce ai spus pana acum a fost fals? Doar o minciuna?
Akane: Poftim..? Dar nu te mint!
Ciel: Poate te minti singura. Poate doar ai visat toate astea iar cand te-ai trezit ai devenit disperata sa ajungi in acea lume imaginara. Poate doar ne pierdem timpul cu toate astea...
Akane: Ciel...chiar ai de gand sa ma lasi si tu...?
Ciel: Daca e nevoie, da.
Akane: ....Oh...Inteleg...Acum inteleg totul...Motivul pentru care ma vor toti moarta...sunt doar un ghimpe in coasta. Nu sunt buna de nimic.  Sunt doar...patetica...Mereu am fost si totusi continuam sa traiesc intr-o minciuna. Din cauza asta m-au parasit toti, nu? Da...asta trebuie sa fie motivul...
Ciel: Da...asa e...Provoci numai probleme. Insa putem rezolva aceasta problema foarte usor.
Akane: Cum...?
Ciel: Dandu-le ce isi doresc. Astfel isi vor schimba parerea despre tine. Deci...stii ce trebuie sa faci..?
Akane: Da...Trebuie sa...
???: Akane!

     Vocea cuiva imi rasuna puternic in urechi urmand sa imi indrept atentia catre doi copii putin mai mici decat noi...gemeni...amandoi au parul lung maro, avand un ochi acoperit, sunt palizi, au ochii negrii si o expresie ingrijorata si in acelasi timp nervoasa imprimata pe fata. Fata avea o parte din par prins in 2 codite de o parte si de alta a capului, purtand o geaca subtire albastra, fratele ei purtand una neagra.

Ciel: Voi ce faceti aici? Credeam ca parintii vostrii nu va lasa sa iesiti din casa.
Fata: Nu asta e important acum.
Baiatul: Iar ai de gand sa faci asta?!
Ciel: Dar ce-am facut?
  
   Cei doi l-au dus intr-un loc putin mai departe de mine parand sa se certe. Eram confuza. Cine sunt gemenii aia? Par sa fie prieteni de-ai lui.
    Oftez si ma intorc la drumul meu insa vocea cuiva ma opreste. Nu inteleg ce spune. Sopteste cuvintele fara vreun inteles. Privesc in jur, sunetul venea de pe o alee putin mai in fata. I-am ignorat pe cei 3 si am mers sa verific. In capatul aleei se afla o silueta neagra. O persoana purtand o capa neagra lunga pana in pamant, cu gluga trasa pe cap astfel neputand sa ii observ fata.
 
    Ma apropii lent de silueta, intre timp soaptele devenind mai clare. "Esti prinsa in lumea aceasta"
"E o capcana..."
"Nu te opri din cautat"
"Te poti intoarce"

    Ajungand in fata siluetei o privesc fara sa scot vreun sunet. O mana subtire, acoperita de o manusa neagra si lunga se strecoara printre cele doua bucati de paterial, indemnandu-ma sa ii iau mana. Nesigura pe mine ii apuc mana, brusc avand un sentiment ingrozitor de cunoscut, dar nu il pot denumi.

???: Akane...Te-am privit ceva timp.. Pare sa observi destul de bine diferentele dintre lumi. Asta e bine..dar..inca nu stii nici macar jumatate din ce se petrece aici. Spune silueta, vocea puternica dar linistitoare imi rasuna in minte parand usor cunoscuta.
Akane: Cine esti tu..?
???: O cunostinta de a ta, sa-i spunem asa. Isi indeparteaza gluga de pe cap, parul mov inchis aproape negru atarnand pana pe umeri, ochii rosiatici stralucitori se observau perfect in intunericul ce ne inconjura, indicandu-mi incredere.
Nu iti face griji, nu iti voi face rau. Asta daca nu voi fi corupta.
Akane: Corupta..?
???: Akane, sunt multe lucruri pe care nu le sti si pe care nu le intelegi, insa curand o sa se rezolve totul. Pana atunci ai grija. Cineva anume iti doreste moartea mai mult decat oricine, folosindu-se de alte mersoane.
Akane: Dar cine?
???: Din pacate nu iti pot spune. Trebuie sa descoperi tu ce trebuie sa faci. Cineva apropiat tie iti este dusman, cineva din aceasta lume. El e unul dintre cei care nu au fost corupti, totusi un motiv necunoscut ii face sa actioneze asa.
Akane: Adica daca il las sa imi faca ceva...pot...muri?
???: Da, sunt mari sanse sa mori. Cu cat stai mult in aceasta lume, cu atat pericolul creste mai mult iar amintirile tale dispar pe rand. Unele dispar chiar in acest moment cand vorbim. De aceea trebuie sa te grabesti sa scapi de aici.
Akane: Cat de mult o sa dureze sa scap de aici?
???: Asta depinde de tine. Trebuie sa plec, daca mai stau mult voi fi corupta. Nu uita! Amintirile tale dispar! Daca nu faci ceva vei uita pana si cine esti! Mult noroc!
Akane: Stai...nu pleca! Spun incercand sa o prind de mana insa prea tarziu, dispare in intuneric...

------------------------
Kon'nichiwa Minasan!

In momentul asta pot spun ca trec printr-o mini depresie :-:
Stati linistiti, nu e nimic serios. Doar niste probleme cu tableta grafica. Abia a venit de la reparat...tot nu merge T-T
Haa...nu am mai folosit tableta grafica de la mijlocul primaverii.. Nu mai rezist!
Mi-e atat de ciuda ca dupa atat de mult timp tot nu merge...

Oricum, daca v-a placut nu uitati sa lasati un vot si un comentariu iar noi ne revedem in capitolul urmator.

Ja ne! ^^

Eu ma duc sa plang intr-un colt ;-;