Akane pov.
Inca nu stiu ce s-a intamplat ieri. Ce naiba voiam sa ii spun lui Ciel? Voiam macar sa-i spun ceva? Dupa mica discutie din birou sa-i spunem asa tot ce am facut a fost sa stau in camera si sa ma gandesc. Nu inteleg ce se intampla...
Acum ne aflam in trasura, din fericire Goldy nu era cu noi. Trebuie sa vorbim cu rudele victimelor de la bal. Am vorbit deja cu cateva dintre ele dar mai avem. Regina vrea sa aflam cine este responsabil de acel macel imens. Totusi eu am o presimtire ca tot Goldy e responsabila de toate astea. Dar cum? Cum sa omoare toate acele pesoane intr-un timp atat de scurt? Si fara vreo arma, crima devine imposibila. Sunt atat de multe intrebari, cum voi afla oare raspunsul la fiecare? Sau poate nu-l voi afla niciodata...
Oftez si imi indrept privirea spre fereastra. Vremea era rea. Cerul era acoperit de nori negrii ce anuntau ca in curand o sa inceapa ploaia. Pe drum nu mai vedeai nicun copil alergand fericit si daca era vre-unul, erau stand pe jos intr-un loc mai retras asteptand ploaia. Copii ai strazii cu o viata necajita. In general copii acestia ajung sa fure mancarea oamenilor din cauza foamei si furand tot mai mult trec la bani si bijuterii iar cand cresc ajung hoti in toata firea. Asa eram si eu daca nu ma angajam atunci...
Trasura se opreste in fata unei case destul de mare. Aici locuieste mama unei invitate. Sebastian coboara primul tinand usa larg deschisa, apoi Ciel ajutat de Sebastian. Cobor si eu din trasura ajutata tot de Sebastian. Un sunet puternic provocat de un tunet ma face sa tresar si sa imi indrept privirea spre norii negrii de deasupra noastra. Oftez si ma apropii de cei doi ce au mers inainte. Batem usor la usa, in cateva secunde aparand in fata noastra o doamna inalta si slaba de vreo 40 de ani cu parul negru si ochii albastrii purtand o rochie gri inchis de casa.
Doamna: Buna seara. Va pot ajuta cu ceva? Intreaba aceasta din pragul usii.
Sebastian: Buna seara. Va rog sa ne scuzati de deranj insa suntem aici pentru a discuta anumite lucruri despre fiica dumneavoastra.
Doamna: Fiica mea? A patit ceva? Spune alarmata si ne face loc sa intram.
Sebastian: Din pacate da.
Doamna: Din pacate?! Doamna se aseaza pe canapea ingrijorata, noi luand loc pe cea din fata ei.
Ciel: Fiica dumneavoastra a fost invitata la un bal, corect? Bal ce a avut loc la resedinta mea. Spune lasandu-se pe spate cu mainile incrucisate si stand picior peste picior avand un aer cu mult superior.
Doamna: Un bal...Ah! Dumneavoastra sunteti cainele de paza al reginei?! Va rog sa imi scuzati nepolitetea. Spune lasandu-si capul usor in jos.
Ciel: Nu face nimic. Acum sa trecem la treburi serioase. Fiica dumneavoastra nu s-a intors de la bal, asa-i?
Doamna: N-nu...am presupus ca a ramas in oras.
Ciel: *ofteaza* Imi pare rau sa va spun insa fiica dumneavoastra este moarta.
Doamna: P-poftim?! Doamna respectiva il peiveste pe Ciel inspaimantata, cateva lacrimi aparandu-i in ochi.
Ciel: Ea impreuna cu ceilalti invitati au fost implicati intr-o crima astfel incat toti invitatii de la bal cat si o mare parte din personalul meu au fost ucisi in mod misterios. Dorim sa iti punem cateva intrebari cu privire la fiica dumneavoastra.
Doamna: Oh Doamne...
Sebastian: Stiti cumva daca fiica dumneavoastra avea un rival? O persoana pe care nu o suporta sau cu care intra in conflict?
Doamna: N-nu...Nu vorbea despre asta. Vorbeam destul de rar din cauza ca era tot timpul plecata in oras iar cand era acasa de cele mai multe ori aveam treaba de facut si nu puteam vorbii.
Sebastian: Sa inteleg ca nu stiti foarte multe desore fiica dumneavoastra.
Femeia doar da din cat si isi sterge lacrimile de pe fata.
Ciel: Tch...trebuie sa mergem sa vorbim si cu celelalte persoane. Nu avem timp de pierdut. Spune ridicandu-se si mergand spre iesire cu noi pe urmele sale.
Doamna: Sunteti siguri ca nu exista o sansa ca ea sa fie in viata..?
Ciel: Da. Spune clar si paraseste casa.
Ciel: Ce pierdere de timp...in ritmul asta nu o sa aflam nimic. Nu am putut sa aflam nimic de la nimeni. Cum ar trebui sa rezolvam un caz daca nu avem nicio informatie?! Bombanea in timp ce mergea.
Akane: Mai trebuie sa cautam. Gasim noi ceva pana la urma.
Ciel: Sper si...eu...Sebastian? Unde e trasura? Intreaba maraind cand vede ca trasura nu se afla in fata casei. Se intoarce catre noi insa...s-a intors doar spre mine. De ce? Simplu. Sebastian nu era langa mine. Nu era nicaieri prin jur.
Akane: Ce...
Ciel: Unde naiba e majordomul ala?! Incepe el sa se agite privind peste tot in jur.
Akane: Poate a mers sa faca rost de informatii.
Ciel: Dar mi-ar fi spus daca era asta. Mereu imi spune cand trebuie sa plece. Trebuie sa fie altceva!
Ma pregatesc sa spun ceva dar simt cum cateva picaturi de ploaie imi aterizeaza pe pielea calda. Imi indrept privirea spre cer de unde incepeau sa vina zeci, sute de picaturi de ploaie urmate de un tunet puternic venind fix de deasupra noastra.
Akane: Mi-e frica sa cred ca a patit acelasi lucru ca si ceilalti insa nu avem timp sa ne gandim la asta. Trebuie sa ne intoarcem la conac.
Ciel: Cum? Trasura nu e nicaieri!
Akane: Gasim noi alta prin oras. Trebuie sa ne adapostim undeva de ploaie. Haide! Spun tragandu-l dupa mine prin oras.
Ce ne facem acum...?
----------------------
Kon'nichiwa Minasan!
Am...cam...intarzit...cu capitolul...scuze..?
Am fost ocupata in ultimele zile cu renovarea casei. A trebuit sa ii ajut pe parintii mei cu treburile si nu am putut scrie. Tot capitolul asta este scris azi. Noroc ca nu m-am blocat in timp ce scriam ca altfel imi lua mai mult si postam maine. Wai...si maine sunt plecata de acasa la fel si duminica...ha...:-:
Oricum, daca v-a placut nu uitati sa lasati un vot si un comentariu iar noi ne revedem in capitolul urmator.
Ja ne!^^
أنت تقرأ
Indragostita de un nobil - volumul 3
قصص الهواةIată și volumul trei din "Îndrăgostită de un nobil". Dățile trecute s-au intamplat multe lucruri. Au fost multe cazuri de rezolvat, multe persoane au murit, au fost situații periculoase și momente frumoase. Însă acum totul se schimbă când un persona...
