Capitolul 12 - O ultima greseala

319 11 0
                                    

     Pana sa apuc sa imi revin din socul provocat de vestile primite de la Elisse, aceasta disparuse. Eram inca in genunchi privind in gol, nevenindu-mi sa cred de ceea ce aflasem. Darius, sau bunica, ei sigur stiau. De ce nu mi-au spus nimic. Defapt de ce nu ne-au spus nimic. Am fi putut inelege si poate chiar nu ajungeam in stadiul asta. Elisse. Trebuie sa-mi revin in fire si s-o gasesc inainte sa faca vreo prostie. Mi-am scos telefonul apelandu-l pe Leon.

- Frate, localizeaza-mi imediat telefounul Elissei, i-am spus imediat cum a raspuns.

- E totul in regula Dante?

- Nu am timp de explicatii Leon. Fa ce ti-am spus.

- Stii ca linia nu este sigura, nu?

- Leon!! am tipat odata la el.

- In Centru Vechi al orasului. Daca fugi ajungi in 10 minute, mi-a spus el calm.

     Nici nu am mai apucat sa-i multumesc ca am luat-o la fuga. Nu stiu unde se indrepta sau pe cine cauta, dar deja eram constient ca urma sa se intample ceva rau. Desi inca ma resimteam dupa lupta cu Alex, incercam sa-mi depasesc fortele, iar la un moment dat durere devenise chiar insuportabila. Si totusi nu reuseam. Dupa aproximativ o jumatate de minut adrenalina imi crescuse si imi atenuase durerea. Eram aproape cand am vazut-o pe Elisse stand de vorba cu o fata. Oare ea era? Semanau vizibil. Nu am apucat sa ajung la ele ca din capatul opus la o distanta ceva mai mica il vad pe Alex, si imediat il si aud:

- Alice, stai pe loc. In genunchi!! Imediat!!

     Haide Dante, inca putin rezista, imi spuneam in gand. Aproape ai ajuns si de data asta il vei ucide pe Alex.

- Elisse!! am tipat eu cam la 5 metri distanta de ele si Alex.

     Avea pistolul indreptat spre acea fata, Alice. Eu nu aveam nimic la mine. Ceva nu era tocmai in regula, iar sansele sa fiu ucis erau foarte mici. vazusem la timp ca siguranta era pusa ceea ce insemna ca aveam timp sa il dobor.

- Dante, ce cauti aici? mi-a spus rece, evitand sa ma priveasca. 

- Elisse, nu face aceeasi greseala ca si mine, te rog. Gandeste-te bine!! spunea Alice cu lacrimi in ochi. Te rog Elisse, te rog!!

     Nu. Nu era posibil. Acum totul avea sens. De aceea Alex nu se ferea de ea, de aceea imi evita privirea. Ea...

- Eu... spunea in acelasi timp ce gandeam si eu.

     ... este membra a Organizatiei.

- ... sunt membra a Organizatiei Abstergo. Acesta a fost testul meu de recrutare.

     Era a doua lovitura primita in decursul unei ore. Deja eram confuz si nu mai gandeam limpede asa ca m-am aruncat asupra lui Alex. Bineinteles ca acesta a scapat pistolul pe care Alice l-a lovit cu piciorul trimitandu-l in iarba. In acelasi timp s-a ridicat si s-a luat la bataie cu Elisse. Alex a incercat sa ma puna la pamant incercand sa-mi loveasca coapsa dar m-am ferit lateral dandu-i cu palma la urechea dreapta. Pe moment a fost ametit asa ca am incercat sa profit trantindu-l jos. In acest timp Elisse a lovit-o in zona gatului pe Alice care a cazut lata, fiind lesinata si mi-a spus doar trei cuvinte inainte sa aplice aceeasi lovitura si pe mine.

- Imi pare rau!!

     M-am trezit cateva minute mai tarziu fiind lovit peste fata usor de catre Alice.

- Tu terbuie sa fii...

- Alice, mi-a spus ea. Eu sunt sora Elissei.

- Deci este adevarat, i-am spus cu un tremur in voce.

- Da. Ar fi mai bine sa plecam de aici. Suntem descoperiti. Iti voi explica totul pe drum.

     Fara sa ma mai gandesc m-am ridicat si am luat-o la fuga dupa Alice pe niste stradute laturalnice si aparent pustii. I-am facut semn sa se opreasca deoarece inca ma resimteam. O a doua lupta cu Alex nu-mi putea fi deloc prielnica.

- Esti bine Dante? m-a intrebat ea.

- Da, desi din felul cum vorbeam era foarte evident ca nu eram.

- Cred ca ar trebui sa plec. Multumesc ca m-ai ajutat sa scap, mi-a spus dand sa plece.

- Alice, stai. Cred ca acum, vrei sa iti salvezi sora, pe Elisse.

     Ma privea usor fascinata, crezand ca primul lucru pe care il voi face cand voi fi in stare va fi sa o alung.

- Nu este nevoie sa fugi Alice, am continuat. Acum cred ca esti o renegata a Organizatiei si cel mai probabil vei fi ucisa.

- Intr-adevar, dar nu am de ales.

- Ba da.

    M-am dezlipit de peretele de care ma sprijineam si in lumina unui bec de pe strada o proveam in ochi. Stiam ca ochii nu mi se vedeau datorita glugii, si era mai bine. Nu trebuia sa vada ca lacrimam.

- Alice, vreau sa te rog sa mi te alaturi in Ordin. Vreau sa ma ajuti sa o salvez pe Elisse. Faptul ca am lasat-o sa plece cu Alex si sa se alature Organizatiei este ultima greseala pe care am facut-o, iti jur.

OrdinulWhere stories live. Discover now