Capitolul 4 - Totul este permis.

538 22 0
                                    

     "Nimic nu este adevarat. Totul este permis." Ce incerca sa-mi zica Leon? Trecuse mai bine de jumatate de ora de cand plecasem si inca imi storeceam nervii sa inteleg. Oare asta era vreun soi de mesaj codat? Sau care era faza, ca nu ma prindeam. Eram eu prea incuiat? Ah, toate gandurile astea ma macinau. Asa ca foarte hotarat, mi-am scos telefonul si am sunat-o pe Elisse rugand-o se ne vedem in parcul mare al orasului. Vroiam neaparat sa ma apuc de antrenament. Bineinteles ca nu m-a refuzat, ba dimpotriva.

     Am luat problema la rand si am sucit-o si invatit-o pana ce m-am plictisit. Nu intelegeam nimic. De ce tata? De ce acum? Ah, erau atat de multe intrebari. Un lucru era cert: ceva nu era in regula. Dar ce? Ma grabeam. Deja incepuse sa se inoreze afara. Din cauza caldurii pe care o emanam pe nas scoteam aburi. Mi-am dat gluga jos si am privit in sus. Aburi. Ceva nu era in regula. Nu ar fi trebuit sa scot aburi. Privesc in spate, in laterale, nimic. Ceva nu era in regula, asa ca mi-am pus gluga si mi-am verificat buzunarele. Aveam telefonul. Am luat-o usor la pas. Dupa vreo 10-15 secunde am auzit un fosnet asa ca m-am intors brusc. Nimic. Am accelerat mersul, dar tot mi s-a parut ca eram urmarit. Pana ce am luat-o la fuga. Atunci am realizat. Era deasupra mea. L-am vazut dar numai pentru cateva secunde. Avea fata acoperita iar din cauza distantei nu i-am putut vedea culoare ochilor, dar sunt sigur ca era atintiti asupra mea. Avea un hanorac alb, simplu si pantaloni negri. Brusc, s-a intors si a plecat.

     De ce? De ce ma urmarea? A vrut sa-l observ, asta-i sigur, dar de ce? Aproape am ajuns cand am vazut-o pe Elisse. Dar nu era singura. Cine era baiatul ala?

- Elisse, urlu la ea.

     Ei doi si un plic. Asta am vazut cand am ajuns, dar nici bine nu ajunsesem ca din plic s-a auzit un telefon sunand.

- Sunteti aici pentru recrutarile Abstergo? a intrebat tipul acela.

     Ca un taur furios la corida am vazut rosu in fata ochilor si am impins-o pe Elisse in spate.

- Elisse, nu te baga.

- Dante... mi-a spus ea speriata.

- Am sa-i ucid Elisse. Unu, cate unu. Pana ce-l voi razbuna.

     In timpul asta baiatul a raspuns si din telefon s-a auzit o voce:

- Alex, ucide-l.

     In secunda urmatoare acest Alex a luat-o la fuga spre padure. Am inteles ca nu vroia sa atragem atentia. Era mai bine pentru amandoi. Singura mea grija acum era sa mai elimin oameni ai politiei. Dupa vreo 100-150 de metri a disparut din fata mea. Pasind usor, a aparut dupa un copac lovindu-ma. M-am dezmeticit imediat si mi-am continuat urmarirea pana ce am iesit pe o alee. Acolo statea sprijinit de un copac aplaudandu-ma. Nu l-am intrebat nimic. Pasind lent dar sigur m-am apropiat de el, vrand sa-l lovesc. S-a lasat in jos, dupa care mi-am trimis ce-a de-a doua lovitura. Mi-aduc aminte doar ca m-a lovit cu genunchiul in stomac dupa care am ramas inconstient pe jos.

     Cand m-am trezit nu stiam unde sunt, dar am vazut-o pe Elisse. Ah, da, Elisse. De ce se misca toti atat de lent, de sacadat. Pana mi-am revenit Leon mi-a aruncat o pereche de pantaloni negri ca cei pe care ii avea urmaritorul dupa bloc.

- Incearca-i pe astia frate. Sper sa-ti vina.

     Becul imi batea in fata cand l-am vazut pe el. Nu. Nu era posibil. Stiam ca e mort. Elisse sta langa el. pare sa-i zica ceva. Nu stiam daca visez, daca sunt morti cu totii. In interiorul meu zbieram dupa ajutor. Atunci Elisse s-a apropiat de mine si m-a intrebat, aproape in soapta:

- Hei! Ti-ai revenit?

- Da, am mormait eu acolo. D-Darius? Sunt in Rai sau in Iad? Cum? Cum e posibil? Ah... durerea inter-costala ma coplesea.  Unde suntem?

- Acasa, mi-a raspuns el. Ei bine, nu o putem numi chiar casa, dar vom reactiva acest vechi sediu al Ordinului. Bine ai revenit, nepoate.

OrdinulWhere stories live. Discover now