Capitolul 10 - Juramantul

379 14 0
                                    

     Intre mine si bunicul nu a exista discutia despre Leon cum ma asteptam. Nu a scos nici un cuvant tot drumul, pana ce ne-am apropiat de padure. Cand am ajuns destul de aproape s-a oprit, a privit cerul si mi-a dat de inteles ca urma sa ploua. Nu cred ca m-ar fi deranjat, dar ca sa rup tacerea aveam de gand sa-l intreb ce s-a intamplat. Insa nu am apucat pentru ca a ridicat mana la cer si mi-a aratat o raza de luminca ce evada usor printr-o gura dintre nori.

- Uite Dante. Vezi ce frumos este? mi-a spus el cu durere in glas.

- Da, dar ce legatura are asta cu antrenamentul nostru, l-am intrebat curios.

- Nici una. Se zice ca atunci cand o astfel de raza apare pe cer, un inger se ridica la nori.

     I-am vazut lacrima, i-am citit gandul. Stiu la ce, sau mai bine zis la cine sa gandea. Tata. Nu stiam ce sa-i zic sau ce sa fac. Eram depasit de situatie, si totusi ma gandeam ce sa fac sa-l imbunez, sa-i schimb acea atitudine de neclintit.

- Bunicule, sterge-ti lacrima, i-am spus ferm.

     Pret de cateva secunde m-a privit in ochi nestiind ce sa faca, apoi a inghitit in sec. Si-a sters obrajii cu palmele, degetele trecandu-i fix pe sub ochi, astfel orice urma de lacrima disparand. Incerca sa se tina tare, dar nu reusea. Era ceva care inca il macina.

- Darius, am continuat eu, iti promit ca am sa aflu cine si de ce l-a ucis. Am sa-l razbun. Dar pentru asta, am nevoie de tine. Am nevoie sa fii puternic si sa ma antrenezi. Vom gasi o cale si vom distruge organizatia Abstergo. Trebuie sa existe o cale.

- Si daca nu exista Dante? mi-a spus abtinandu-si lacrimile.

- Daca nu exista, atunci o vom crea.

     Un zambet usor sadic i-a rasarit pe fata. Era de acord cu mine, asa ca am intrat in padure, ne-am lasat gentile jos si am inceput o usoara incalzire. Dupa vreo 20 de minute am inceput niste exercitii de rezistenta, chestii banale din punctul meu de vedere, adica abdomene, flotari, alergari de toate tipurile. Am facut asta timp de vreo ora, pana cand am observat ca bunicul a obosit si am cerut o pauza. I-am aruncat o sticla cu apa fara sa-i zic nimic. Am admirat frunzele cazute pret de vreo cinci minute dupa care m-am ridicat privindu-l.

- Bunicule, vrea sa ma inveti sa lupt corp la corp. Data viitoare cand ma voi intalni cu Alex, el va fi in locul meu.

- Foarte bine.

     In timp ce mi-a raspuns o lovitura de pumn mi-a trecut la milimetri de barbie. A fost foarte aproape. O a doua lovitura a venit spre stomac, dar cu palma dreapta am deviat-o in timp ce m-am ferit si de o a treia. Erau pre amulte, prea rapide. prea consecutive. Mi-am concentrat atentia aspra pumnilor lui, si am reusit sa ma mai feresc de inca cateva lovituri pana ce unul mi s-a oprit chiar sub barba.

- Unde te uiti Dante? m-a intrebat el, dandu-se doi pasi in spate. Ochii sunt lumina mintii.

- Nu inteleg, i-am raspuns in timp ce m-am ferit de o lovitura venita din ambele parti.

     De data asta a incercat sa ma loveasca la urechi. Ce incerca sa faca? Vrea sa ma omoare? La naiba, in dreapta. O clipa de neatentie si m-am trezit intins pe jos cu o durere intercostala. Cred ca am atenuat lovitura cu antebratul pentru ca ma dor ambele.

- Sus Dante. Daca vrei sa-ti razbuni tatal, trebuie sa lupti. Sau tu nu vrei sa-l razbuni? Vrei sa te sinucizi? Ori tu esti cartita?

     Mi-a ajuns ceea ce auzisem si nu am mai ezitat. Am sarit in picioare incercand sa-l lovesc cu mana dreapta, dar s-a ferit. Pe dedesubt, piciorul drept a lui Darius a incercat sa ma puna la pamant, dar l-am oprit cu stangul. Mi-am accelerat loviturile si palma stanga se indrepta catre ureche cand mi-a deviat cu bratul lovitura. Daca nu as fi fost atent un pumn de-al lui m-ar fi lovit in stomac, dar am sarit la fix un pas in spate. Cand Darius a dat sa ma loveasca, l-am prins de brat si am vazut o deschizatura. picioarele. Mereu departate, si mereu neatent la ele. Acolo trebuie sa lovesc. In timp ce il priveam in ochi, am luat o pauza de 3 secunde. Se intreba deja ce planuiesc. Se cunostea de pe expresia fetei. Totul s-a intrebat foarte repede. O lovitura de dreapta parata, un pumn stang deviat, o fenta de picior, o piedica pusa cu stangul si era pe intins pe jos. M-am uitat la el cu foarte multa ura ce-i drept, dar i-am zis sub forma de promisiune:

- Cand oamenii protejeaza ceva cu adevarat special pentru ei, atunci ei chiar devin pe cat de puternici sunt cu adevarat. Uita-te in ochii mei, i-am spus in timp ce am remarcat faptul ca imi evita privirea. Ochii astia sunt plini de ura, dar nu pentru tine. Ci pentru cel care l-a ucis pe tata. Uita-te am zis, incercand ca-i sucesc capul spre a ma privi in ochi. Am sa aflu cine l-a tradat pe tata, si am sa-l ucid in cel mai lent mod posibil. Am sa-i razbun moartea. Iti jur!!

OrdinulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum