My first love...is a boy?! (Yaoi 18+) •CORECTARE•

Nu stiu ce-i

*N-a incaput pe panou, asa ca o bag aici, imi pare rau daca veti crede ca e capitol*

Hey! ♥
Imi pare rau ca nu am mai prea avut timp de Wattpad...nu..."nu am prea avut timp de Wattpad" nu e propozitia potrivita...nu am avut timp DELOC de Wattpad, asta e cea corecta.
Daca nu am avut timp de Wattpad, nu am avut timp nici de traditia mea de a va scrie la fiecare in parte cate un "Multumesc" calduros atunci cand apasati acel buton de "Follow" si imi pare extrem de rau.
Asa ca va scriu acum tuturor celor care mi-au dat follow recent sau pe parcursul "carierei" mele, ca sa zic asa, si nu numai, tuturor care si-au pierdut din timpul lor pentru a-mi citii cartiile sau comenta la ele, pentru voturi, pentru sustinere, pentru tot. Pentru ca ati fost alaturi de mine de mai bine de un an, va multumesc. La toti. Nu conteaza daca esti fata, baiat, adult, copil, gay, straight, trans, inalt, scund, gras, slab, incapatanat etc. eu va iubesc pe toti si apreciez din inima ca ma sustineti. Poate pentru voi e nimic ca mi-ati dat acel "Follow", dar nu stiti cat inseamna pentru mine. Inseamna mult. Foarte mult, ca cineva chiar ma admira, cineva chiar imi asteapta continuarile la carti sau poate cineva chiar vrea sa ma cunoasca cu adevarat.
Si inca ceva, stiu ca asta nu are legatura neaparata cu ce am spus pana acum sau cu Wattpad-ul in sine, dar daca tot imi cer scuze azi, vreau sa o fac pentru tot si oricum am simtit nevoia sa scriu asta undeva asa ca...vreau sa-mi cer scuze...gen chiar imi pare rau si ma doare ca in ultima vreme am inceput sa ma indepartez de unele persoane la care eu tineam foarte mult, gen FOARTE mult... Stiu ca poate am parut un copil rasfatat, gelos, incapatanat, prea suparacios, plangacios etc., dar ganditi-va ca am trecut printr-o perioada atat de stresanta, incat nici nu mai stiam cum ma cheama. Si vorbesc foarte serios. Si nu numai legat de examen. Nu stiu altii, dar eu, sub prea multa presiune, cedez.
Noi trecem prin aceasta "Scoala a invatamantului", dar pe langa asta, mai avem si "Scoala vietii" care m-a cam daramat in ultima vreme, ultima vreme fiind ultimele luni. Multi imi spun ca m-am schimbat...si poate au dreptate. Poate au dreptate, pentru ca si eu incep sa cred ca m-am schimbat. Poate ei o percep ca o schimbare rea, dar eu zic ca e o schimbare buna. Si una din aceste schimbari e ca nu mai sunt asa naiva. Pana acum credeam pe toata lumea, ajutam pe toata lumea, sufeream pentru toata lumea, dar cand am vazut ca pe mine nimeni nu ma crede, nimeni nu ma ajuta, nimeni nu e acolo pentru mine cand sufar, am zis stop. Gata. Mi-a ajuns sa mai incerc, cand nimanui nu-i pasa si toata lumea pleaca dupa ce au scapat de problema pe care i-am ajutat s-o rezolve, lasandu-ma pe mine sa sufar. Si probabil nu doar naivitatea e cea pe care am pus-o de-oparte, poate am imbratisat si nepasarea si curajul, poate si rautatea. Si da, stiu foarte bine ca nu toate sunt "calitati bune", dar aceste calitati m-au ajutat sa ma schimb din fata naiva careia ii pasa de ce cred altii si care nu are niciodata nici un cuvant de spus, in fata aia nepasatoare care-ti inchide gura daca te iei de ea. Dar nu spun ca sunt asa cu toata lumea. Acum sa nu ma luati ca pe o tipa rea, careia ii pasa doar de ea. Nu. Sunt asa doar cu cine merita. Si nu sunt asa tot timpul, pentru ca stiu ca nu e bine. Sunt asa doar cand sunt ranita sau cineva isi bate joc de mine. Si poate ca o sa-mi reprosati ca sunt o persoana prea schimbatoare, dar si aici gresiti. Toata chestia asta e...ca un scut pentru mine. Insa daca cineva m-a ranit cu ceva n-o sa uit niciodata acea persoana. Nu sunt genul care poarta pica pentru totdeauna, dar sunt genul care nu uita. Si nu, nu ma refer doar la momentele in care cineva ma raneste, nu uit nici momentele in care cineva ma ajuta sau e acolo pentru mine. Nici asta nu uit, niciodata, si sunt extrem de recunoscatoare acelor catorva persoane carora le-a pasat mereu de mine...dar care...nu mai pot sa spun ca sunt aceleasi persoane si acum... De aceea am ales sa nu mai am incredere in nimeni. Prieteni? Am. Viata sociala? Am. Nu sunt tipul ala de persoana care sta izolata, doar ca nu mai am incredere in nimeni. Pentru ca cineva poate sa-ti fie alaturi mereu si chestii, dar dupa o perioada sa inceapa sa se poarte ca un jeg cu tine. Si-atunci ce-am facut? Va spun eu: nimic. Multi o sa ma contraziceti, o sa spuneti ca s-a intamplat doar o data si ca nu pot sa trec peste o chestie asa minora, ca s-a intamplat cu o singura persoana si tin prea mult partea mea, dar gresiti. Nu a fost o data, de doua ori sau de trei... De asta nu ma mai implic asa tare in orice. Am invatat ca e mai bine.
Imi pare rau ca v-am facut sa va pierdeti timpul citind asta, dar acum ma simt mai bine. Si sper ca dupa asta nu ma veti crede o persoana rea. Sunt doar o persoana care a trecut prin destule. Da, stiu ca sunt persoane care au trecut prin mai rau si au rezistat si acum rad cu prietenii lor, dar eu sunt o persoana foarte sensibila, chiar daca poate nu credeti, sunt. Si nu trec asa usor peste unele chestii. De aceea am ales sa ma schimb. Acum ma cunoasteti mai bine aparent. Sper ca nu v-ati schimbat parerea despre mine intr-una rea, pentru ca Wattpad-ul e singurul loc in care ma mai simt in largul meu. Poate ca ma mai contrazic singura cateodata, dar nici eu nu mai stiu ce sa cred sau sa simt... Daca nici aici nu voi mai putea sa-mi spun of-urile...
Multumesc ca m-ati ascultat...
Vreau sa va mai explic si cum sta treaba cu disparitia mea de mai bine de 9 luni de pe Wattpad.
Treaba e ca stresul si lucratul pe branci din ultimele luni pentru hopul asta din viata mea, si anume examenul de admitere la liceu, au cam pus capac. N-am avut timp nici sa respir. V-am mai spus si in carti, cand am inceput sa postez mai rar, ca sunt a 8-a si s-ar putea sa nu mai pot posta la carti o vreme. Am spus "o vreme" pentru ca nici eu nu stiam cat va dura si acum ca ma uit ca a durat aproape 1 an...mi-e si rusine sa mai "dau ochii cu voi", ca sa zic asa. Stiu ca poate v-ati asteptat la un anunt cu treaba cu postatul, dar m-am gandit ca o sa ma omorati daca mai bag vreun anunt in carti, asa ca am decis sa dispar de tot pana cand o sa se mai linisteasca apele.
Si uitati-ma acum. Gata cu tezele la romana, mate si istorie, gata cu simularile de la romana si mate, gata cu examenul de engleza, mai am doar examenele la romana si mate. Mai am putin si daca intru la liceul si profilul pe care-l vreau, am terminat.
Am simtit nevoia sa va explic toate astea, pentru ca am vazut ca sunteti din ce in ce mai nerabdatori si eu din ce in ce mai stresata si presata de timp si nu vreau sa va suparati pe mine pentru ca nu am mai postat.
Vreau sa va multumesc tuturor care inca ati ramas alaturi de mine si de cartile mele si care aveti rabdare si inca asteptati sa postez. Si vreau sa va spun celor care m-ati parasit ca va inteleg. Poate as fi facut la fel daca o autoare a carei carti imi plac n-ar mai fii postat de aproape 1 an. Nu va condamn.
Si da, vreau sa va anunt ca nu am murit si imediat cum termin cu examenele si ma vad intrata la liceul dorit o sa reincep sa scriu.
Vreau sa va avertizez de pe acum ca poate scrisul meu va fii putin diferit, pentru ca na, trebuie sa-mi intru iar in mana, pentru ca mai nou stiu sa fac numai compuneri de genuri si specii literare, dar va promit ca o sa incerc sa scriu ca si inainte, ca vechea Saki pe care voi o iubiti.
Sper din suflet sa-mi iertati absenta si sper ca nu mi-am iesit din mana extrem de mult...
Va iubesc! ♡

Saki.