Life is a disease...Love is the cure!

Cei mai buni prieteni

DUPA O SAPTAMANA

-Mason, tu chiar nu intelegi, nu-i asa? Cum sa fii cu Marie?! E cea mai... Argh, nici nu am cuvinte sa-ti spun cum e!

Dupa cum vedeti, trecuse o saptamana, iar Mason rezistase. Cu toate ca eu, Becky si pana si Darcy, careia nu ii luase mai mult de doua zile sa se prinda cu e Marie, incercam inca sa ii explicam lui Mason situatia. Si nimic... Cred ca riscam chiar sa ne pierdem prietenul din cauza lui Marie. Poate ca asta fusese planul ei de la inceput. Asa ca trebuia sa luam masuri, si repede. I-am chemat pe toti in parc ca sa il faca pe Mason sa inteleaga. Poate ca relatia baieti-baieti era mai stransa. Poate ca ei intre ei vorbeau alta limba pentru ca se pare ca noi ii vorbeam in chineza.

-Nu vrei sa ne crezi, nu-i asa? Ei bine, ti-am adus cel mai bun martor din lume: pe Collin. El a fost cu Marie.

-Da, ce-o fi fost in capul meu?! spuse Collin, imbratisand-o pe Becky. Iti spun eu, Marie e... dusa rau.

-Atunci de ce ai mai fost cu ea? intreba Mason ca la un interogatoriu.

Becky ii arata o privire urata. Atmosfera era incinsa...Iar eu, eu simteam ca sunt la mijloc. Uram sa fiu la mijloc. Dar simteam ca sunt singura care il poate ajuta. Pentru ca la un moment dat, ochii lui s-au transformat in niste ochisori de catelusi plouat care cerea iertare si indurare. Ceea ce nu primea de la ceilalti. Mi se facuse mila... Asa ca i-am dat de inteles lui Becky sa-i ia pe toti ceilalti si sa plece. Zis si facut.

-Asa, acum poti sa-mi spui! Promit sa nu spun nimanui, oricat de mult o urasc eu pe Marie.

-Ce sa-ti spun? intreba Mason confuz.

-Haide... am vazut cum te uitai. Si stiu ca nu esti prost. Deci de ce esti cu ea?

-Ei bine... Of, bine, iti spun... Din doua motive: 1.Vroiam sa ma integrez si cum am vazut ca Marie e cea mai populare, mi-am spus de ce nu... Iar al doilea motiv... Promiti sa nu te superi? Si ca ramanem prieteni?

-Normal... Deja ma sperii. Spune, te roog...

-Bine! Imi lua mana si incepu sa se joace in palmea mea... Al doilea motiv este ca vroiam sa te fac geloasa.

Nu am apucat sa spun un cuvant, caci Mason m-a tras spre el si m-a sarutat. In plus, eram prea socata. Mirosea asa de bine... Si avea un gust atat de bun... Dar stai! Ce spun eu aici?! Eu sunt cu Lucas. Cand am realizat cu adevarat ce faceam, m-am desprins din bratele lui. Am inceput sa fug spre casa. Nu vroiam sa privesc inapoi. Si nu am facut-o. Dar il auzeam pe Mason cum ma striga. Am ajuns acasa in graba. Tot ce vroiam era sa fiu singura. Dar uitasem complet de Nany. Cum am ajuns acasa, m-am inchis in camera. Dar de ce sa ma lase Nany in pace?!

-Deschide usa!

-Tu ce mai vrei?!

Cred ca mai urat de atat nu ii puteam raspunde. Nici nu am asteptat o replica inapoi, caci i-am inchis direct usa in nas. Nu ma mai interesa nimic. M-am trantit in pat si m-am pus pe udat perne, cearceafuri si cam tot ce era la indemana. Apoi pur si simplu am adormit.

Cand m-am trezit, era deja 8 seara. Aproape ca uitasem ce se intamplase. Cand mi-am verificat telefonul: "10 apeluri nepreluate", 9 de la Becky si unul de la Lucas si "Un mesaj necitit".

Numarul era necunoscut deci nu stiam la ce sa ma astept...

"Imi pare sincer pentru tot ce s-a intamplat azi. Eu chiar imi doream sa imi impartasesti sentimentele. O sa ma despart de Marie. Si asa nu mai are sens. Prieteni...? :o3

Mason"

"Crede-ma, faci foarte bine despartindu-te de ea. Chiar nu te merita. Cat despre ce s-a intamplat azi... hai sa incercam sa uitam, ok? Sunt sigura ca vei gasi pe cineva care sa te placa. Numai ca eu nu sunt acea fata. Si chiar vreau sa fim prieteni. Piate chiar cei mai buni :>"

Peste catva ore, pe la ora 11:30, un alt mesaj de la Mason:

"Noapte buna, prietena mea cea mai buna!"