Life is a disease...Love is the cure!

Petrecerea

-Deci...tu si Lucas v-ati impacat...?

-Da, Becky, de cate ori vrei sa-ti mai repet?!

-Pana o sa-mi vina sa cred! Dar mai bine! Acum nu o sa mai trebuiasca ca eu si Collin sa-ti...

Deodata s-a oprit din vorbit iar eu din mers deoarece eram in parc.

-Tu si Collin n-o sa mai trebuiasca sa ce?! am intrebat-o eu speriata, stiindu-i ideile nebune.

-Ups...mi-a cam scapat. Ei bine, eu si Collin vroiam sa-ti gasim un partener pentru pentrecere.

-Petrecere? Ce petrecere? Eu cum de nu stiu de ea?

-Vroiam sa-ti spunem dupa ce-ti gaseam un partener.

-Becky... Cateodata cred ca m-as descurca mai bine fara ideile tale salvatoare. Chiar crezi ca as fi mers cu un necunoscut la o pentrecere? Si nici macar nu stiu daca ma lasa...

-O sa te lase! Te rapim daca e nevoie!

-Dar acum ca am cu cine sa vin nu mai sunteti nevoiti sa-mi cautati un..."partener"! ii raspund eu repezita si inspaimantata de cum putea arata acel "partener" al meu.

-Da, acum poti veni cu Lucas si asa toti suntem fericiti!

-Da da... Daca spui tu...nici macar nu stim daca Lucas vrea sa vina! Nici macar nu sunt sigura ca eu vreau sa vin. A cui petrecere mai exact?

-E a unui prieten a unui prieten a unui prieten de-a lui Collin. Si sunt sigura ca Lucas va veni deci, domnisoara, chiar nu mai ai nici un motiv sa refuzi!

-Poate nu vreau sa vin! am spus eu cu fata aceea a unui copil mic care are o idee fixa.

-Pe cine incerci sa pacalesti? Haide... o sa fie , ah, fir-ar, nu pot sa spun baieti draguti, o sa fie multi oameni, si poate chiar o sa ne facem prieteni noi.

-N-am nevoie de prieteni noi. am spus eu afisand un zambet diabolic.

-Nu conteaza. De venit, vii, orice ar fi! Iti spun eu ca nu o sa regreti. Ai incredere in mine!

-Sa zicem ca m-ai convins! Cand e petrecerea?

-Maine seara.

-Bine, hai ca vin si eu...

-Iei! Stiam ca o sa te conving!

-Iar eu stiam ca o sa ma las convinsa! Acum trebuie sa gasim o cale prin care Nany sa-mi dea voie sa ma duc...

-De ce nu-i spui tatalui tau?

-Din 2 motive: 1.Tata e plecat. si 2.Nu m-ar lasa nici el... Dupa parerea lui, "fetitele" nu au ce cauta in astfel de locuri! Beah! M-am saturat de gandirea lui super-mega-ultra-protectiva!!!

-Ouch! Lasa, ti-am zis, daca e nevoie, te rapim!

-Ok...deja eram entuziasmata de petrecere.

Acasa...

-Hei, Nany, ce faci? am afisat eu un zambet prostesc.

-Faceam de mancare... Ce-i cu tine asa fericita?

-Nimic...uite, ti-am adus niste flori... Frezii, preferatele tale...

-Incerci sa te pui bine cu mine...? se uita ea cu un aer suspect la mine.

-Nu... Doamne, nu mai poate omu' din ziua de azi sa faca un gest dragut, ca e imediat suspect!

-Atunci, multumesc!

-Poate ar trebuie sa facem asta mai des...spun eu, tremurand.

-Ce anume?

-Sa incercam sa fim dragute una cu alta.