Salveaza-mi sufletul

Capitolul 41

- Mara, spune-mi cum e?

- Am reușit să o stabilizăm de moment.

- Pot să o văd?

- George, îmi pare rău să îți spun asta, dar nu vreau să îți faci speranțe deșarte. Violeta nu mai rezistă mult.

- Mara...

- Îmi pare nespus de rău.

- Cât timp? întreb cu inima strânsă.

- E chestiune de ore... poate o zi. Organismul e foarte slăbit.

M-am lăsat să cad, rezemat de perete, mi-am strâns genunchii la piept și am dat drumul lacrimilor. Nu vreau să o pierd, nu o să pot trăi fără ea. De ce Doamne, de ce?!

- George, sunt aici, nu ești singur.

- De ce Ioana? De ce s-a încăpățânat să nu se opereze, de ce a ales să moară? Doare Ioana, nu o să rezist fără ea.

- Gata, dragul meu, calmează-te, te rog. Hai ridică-te să mergem să luăm o gură de aer.

- Nu vreau să plec de aici, mă duc să o văd, vreau să stau cu ea.

- Liniștește-te mai întâi. Nu poți intra la ea în starea în care ești acum.

- Trebuie să îl sun pe Vlad, trebuie să vină până nu e prea târziu.

- Hai să ieșim puțin.

- Nu plec de aici, înțelege odată.

L-am apelat pe Vlad, dar mi-a răspuns abia la a doua încercare.

- Da George. Scuză-mă, sunt la muncă și nu am putut răspunde.

- Vlad...

- George... Ce, ce ai pățit? Plângi?

- Trebuie să vi acasă.

- De ce?

- Violeta...

- .....

- Violeta e la spital. Mara a spus că e vorba de câteva ore... poate o zi.

- ....

- Vlad, mai ești? M-ai auzit?

- Da George, te-am auzit.

- O să vi nu-i așa?

- Nu știu George...

- Cum adică nu ști? Îți bați joc de mine?

- George...

- Să te ia naiba dacă dimineață nu ești aici. Nu vreau să te mai văd în viața mea, dacă acum când trebuie să fi aici te porți ca un laș.

Am intrat în salon cu sufletul la gură, dar micuța mea dormea liniștită. M-am așezat în genunchi lângă pat și i-am cuprins mâna firavă în palmele mele.

- Scumpa mea, de ce nu ai vrut să lupți? De ce trebuie să ne chinuim cu toții acum? Te iubesc atât de mult încât simt că îmi iese inima din piept. Dacă nu erau mama și sora mea, jur că îmi trăgeam un glonț în cap și totul se termină foarte ușor pentru mine.

Nu le pot lăsa singure, pentru ele am luptat în viața asta, pănă te-am întâlnit pe tine. Le-am lăsat pe locul doi ca să fiu lângă tine, dar acum doar ele îmi mai rămân, pentru că tu pleci, pleci și mă lași gol pe dinăuntru. Iubita mea, nu te voi uita niciodată. Mereu vei ocupa un loc special în inima mea.

Plângeam necontrolat cu capul pe marginea patului când am simțit o mână ce îmi mângâia creștetul. Mi-am ridicat privirea și i-am văzut ochii deschiși larg, privindu-mă triști și înlăcrimați.