Salveaza-mi sufletul

Capitolul 37

Dan

Suntem toți trei în living servind masa delicioasă pregătită de Nona . Mă uit la cei doi din fața mea și garantez că ar putea fi o pereche reușită, însă nu știu care sunt sentimentele reale ale Violetei pentru George. Îmi place de el, i-am citit mult mai în detaliu dosarul și am ajuns la concluzia că nu a avut o viață deloc ușoară și frumoasă. Am vorbit deja cu colegii mei din Italia și urmează cât de curând să rezolv și problema legată de mama și sora lui, o să le aduc aici în casă, cu noi. Consider că e cel mai bine pentru siguranța lor și astfel George va putea fi cu ochii pe toate trei.

Cea care mă preocupă în clipa de fața e Violeta. Își schimbă stările de la o clipă la alta. Acum e veselă și râde cu o poftă molipsitoare ca apoi să devină serioasă și să cadă pe gânduri. Ne uităm cu George la ea de câteva minute și nici nu ne-a observat privirea, e căzută pe gânduri și doar plimbă mâncarea prin farfurie fără să mănânce. E aici de trei zile, pare că s-a acomodat, însă am surprins-o cu ochii în lacrimi de câteva ori. Nu știu ce are pe suflet, dar nu-mi place să o văd așa, nu asta mi-am dorit pentru ea când am adus-o în casa asta.

- Violeta, de ce nu mănânci?

- Cum nu mănânc? Ce ți se pare că fac?

- Dacă nu îți place, spune-i Nonei să îți aducă altceva.

- D – Remus... cine a zis că nu îmi place? Ce ai?

- Te joci cu furculița în farfurie dar nu mănânci nici o înghițitură.

- M-am săturat. Nona, săru-mâna pentru masă.

- Violeta unde pleci? Ce e cu fata asta, de ce a reacționat așa? George ce se întâmplă cu ea?

- Nu știu. Așa e de ieri, nu vrea să îmi spună nimic.

- Am văzut-o cu lacrimi în ochi de câteva ori, ști ce ar putea să o aducă în starea asta?

Îl văd oftând, dar parcă ezită să îmi răspundă.

- George! Ști ceva despre asta? Te mai întreb odată.

- Probabil se gândește la Vlad.

- De ce s-ar gândi la el?

- Nu știu dacă ar trebui să-ți spun eu asta. Poate ea nu vrea ca tu să ști.

- A fost ceva între ei?

- Hmm, da. Au fost într-o vreme împreună, până Violeta a aflat că Vlad e fostul iubit al Izabelei.

- Ce? Vlad Roșu a fost iubitul Izabelei?

- Da. Când Violeta a aflat asta din gura lui, a rupt orice relație cu el. S-a simțit trădată și înșelată și nici nu a vrut să-i mai vorbească. Însă asta nu a șters ceea ce ea simte pentru el.

- El simte la fel?

- Sunt convins că da, însă ea a fost categorică și i-a spus că între ei nu va mai fi altceva decăt relația medic-pacient.

- De ce nu i-ai spus Violetei ce simți pentru ea? De ce nu o lași să știe ce simți cu adevărat?

- Nu vreau și te rog despre asta nu vreau să vorbim acum. Știu ce fac și crede-mă, e mai bine așa.

- Treaba ta. Mă duc să vorbesc cu ea, nu îmi place starea ei.

Nu știam de aventura celor doi, dar acum că George mi-a spus, tind să cred că ăsta e motivul supărării ei. Acum înțeleg mai bine atitudinea și indignarea lui când i-am spus că sunt soțul ei. Oare chiar se mai gândește la el? Atunci de ce nu a insistat să-i spun și lui adevărul?

Am căutat-o în toată casa, dar nu am dat de ea. Oare unde putea să dispară atât de repede? Văzând că o caut Nona mi-a făcut semn că e la locul ei preferat, în curte, sub tei. În astea trei zile acolo a stat cel mai mult, era oaza ei de liniște unde mereu o vedeam pe gânduri.

M-am apropiat încet fără să o speri, dar se pare că mi-a auzit pașii. Și-a întors privirea spre mine dar nu mi-a spus nimic.

- Pot să stau lângă tine puțin?

- Desigur, e casa ta, nu trebuie să îmi ceri voie.

- Hei, ce e cu atitudinea asta? De ce vorbești așa cu mine?

- Scuză-mă, nu e vina ta.

- Vrei să îmi spui ce te macină?

- Te superi dacă nu vorbim acum despre asta? Mai am nevoie de câteva răspunsuri și atunci când voi fi lămurită promit că îți voi spune tot.

- Cum dorești, doar că nu îmi place să te văd în starea asta.

- Îți mulțumesc că ești alături de mine.

- Oricând draga mea, am mai discutat despre asta.

- Da, știu.

- Ia spune, te-ai mai gândit la operație?

- Da, m-am gândit dar nu m-am decis.

- Bine, mai ai timp. Nu te grăbi să iei decizii greșite. Acum vino să-ți termini masa.

- Nu mai vreau, mi-a fost suficient.

- Dar nu ai mâncat nimic.

- O să mănânc mai târziu.

- Vrei să mai stai aici?

- Te rog. E atât de plăcut... sunt doar eu și gândurile mele.

- Bine. Ne vedem mai târziu.

2'R\