Salveaza-mi sufletul

Capitolul 25

Vlad

Cred că am dat deja două telefoane ca să urgentez rezultatele analizelor. Sunt nerăbdător să văd ce markeri are. M-am speriat aseară când am văzut cât a slăbit într-o săptămână. Ceva nu e deloc în regulă cu ea, dar mă disperă încăpățânarea ei și faptul că în loc să lupte, să fie puternică, se lasă doborâtă de durere. Îmi e atât de dor de ea și mi-aș dori să mă lase să-i fiu alături, să o protejez, să o iubesc așa cum merită.

Da, nu are rost să mai mint, o iubesc și oricât de mult mă lupt să nu cred asta, nu pot să neg în continuare. Nu mi-o mai pot scoate din minte și din suflet.

După o jumătate de oră, primesc în sfârșit rezultatele. Toate erau sub limită și mă uimește cum îi mai rezistă organismul atât de slăbit. Proteinele îi sunt la limită iar calciul și magneziul sunt foarte mici. E clar că nu se hrănește și cred că o face intenționat. Trebuie să vorbesc cu ea și neaparat trebuie să se mobilizeze și să priceapă că are nevoie de ajutor. Las totul în ordine în birou și plec. Termin o gardă grea , dar până nu vorbesc cu ea nu o să pot să mă odihnesc. L-am sunat pe George dar nu mi-a răspuns, așa că mă îndrept spre apartamentul Violetei. E doar ora 10:00, cu siguranță trebuie să fie acasă.

Sun la ușă de două ori și respir ușurat când George îmi deschide.

-Te-am sunat de două ori George. De ce nu răspunzi la telefon? S-a întâmplat ceva?

- Nu Vlad. Sunt în bucătărie de ceva vreme și telefonul e în cameră, nu l-am auzit. Îmi cer scuze.

- Ce face Violeta? E mai bine?

- E la duș. Vrei o cafea?

- Da, te rog. Amară și fără lapte.

- Ok. Ai mâncat? Vrei ceva?

- Nu, mersi. Nu îmi e foame. Am primit analizele și sunt îngrijorat. Toate valorile sunt sub limită, Violeta nu mănâncă.

- Știu. Aseară am convins-o să mănânce puțin, dar apoi a vomitat tot.

- Hmmm! Înnebunesc, nu știu cum să mă mai comport cu ea și cum să o aduc pe linia de plutire.

- Se închide în ea din ce în ce mai mult. Mă îngrijorează și faptul că a început să bea. Nu ți-am mai spus dar am găsit-o beată de câteva ori. Bea până nu mai știe de ea.

- La naiba George, se distruge singură.

- Ce cauți aici?

- Violeta...

- De ce l-ai lăsat să intre? Nu am fost destul de clară ultima oară? Te rog să pleci.

- Nu plec. Nu până nu stăm de vorbă ca doi oameni normali, fără să ne certăm.

- Nu mai am ce să vorbesc cu tine. Am terminat discuția ultima dată.

- Atunci dacă nu vrei să vorbim ca doi oameni normali, o să vorbim în calitate de medic și pacient.

- Nu-mi amintesc să fiu bolnavă.

- Ba da, ești. Ești foarte bolnavă și ști asta foarte bine.

- Vlad, am început ziua asta foarte bine, nu vreau să mă cert iarăși cu tine.

- Violeta, te rog ascultă-l. Mă duc să fac un duș, vă las să vorbiți liniștiți.

- Nu trebuie să pleci George.

- Ba da, sper doar să nu vă scoateți ochii.

- Ce glumeț ești.

Și-a pus o cană de cafea și se așează la masă în fața mea.

- Bine Vlad. Să vorbim atunci.

- De ce te înfometezi? Ști că anorexia e o boală gravă?

- Nu sunt anorexică. Nu refuz să mănânc intenționat, i-am spus și lui George. De ce nu vreți să întelegeți?

- Atunci de ce nu mănânci?

- Îmi face rău. Uneori sunt lihnită de foame, dar când mănânc îmi e rău și atunci evit să-mi provoc asta singură.

- Vino la spital să facem câteva investigații. Trebuie să te faci bine, nu poți continua așa, te usuci pe picioare.

- Nu vreau să mai aud de spitale. O să fiu bine.

- Dacă îți prescriu niște vitamine o să le iei?

- Da, am să le iau.

- Promiți?

- Am spus că le voi lua, încetează să crezi că vreau să mor, nici mie nu-mi convine să nu fiu bine.

- Bine, te cred. Am încredere în tine și aș vrea să ai și tu în mine.

- Chiar așa? De ce vrei să am încredere în tine?

- Pentru că... am vrut să-i spun că o iubesc și nu vreau să mai plec de lângă ea, dar cred că mai rău mă îndepărtez dacă-i mărturisesc ce simt.

- Ți-ai înghițit cuvintele?

- Nu, știu ce aș vrea să spun, dar prefer să tac. Îmi pare rău că ai suferit din cauza mea, urăsc fiecare lacrimă pe care o verși, dar nu vreau să mă mai îndepărtezi, nu vreau să mai stau departe de tine.

- Eu asta vreau. Îmi pare rău pentru tine, dar nu te vreau în preajma mea.

- Te rog lasă-mă să-ți fiu prieten. Vreau să te ajut, să-ți fiu alături.

- Nu am nevoie de ajutor și mai ales de la tine. Noi doi nu vom putea fi niciodată prieteni. Te urăsc prea mult.

Vorbele ei m-au lovit direct în inimă. Le spune cu atât de multă ușurință, oare chiar vorbește serios? Chiar a transformat toată suferința ei în ură? Chiar nu mai simte nimic pentru mine?

- Nu cred că vorbești serios.

- Ba da, foarte serios. Ți se pare că glumesc?

- De ce-mi faci asta? De ce mă alungi din viața ta? Chiar nu mai însemn nimic pentru tine?

- Acum nu. Ai fost ceva frumos, dar a trecut. Ai ucis cu faptele tale tot ce a fost mai pur și mai frumos în mine.

Ai fost prima persoană pe care am iubit-o cu adevărat și căreia am vrut să-i ofer și sufletul nu numai trupul, dar ai distrus tot cu un simplu gest. S-a ars tot ce am simțit pentru tine și ce e ars, ars rămâne. Nu știu ce mai vrei de la mine, ai primit ce ți-ai dorit așa că... asta e tot.

- Violeta, te...

- Nu! Nu-ți irosi cuvintele. Nu-mi mai spune minciuni. Încă o iubești pe Izabela și o vei iubi mereu, ok te cred. Rămâi acolo în lumea ta și uită tot ce a fost între noi, chiar dacă a durat puțin. Nu mai sunt naiva care cedează ușor. Violeta pe care tu ai cunoscut-o nu mai există.

- De ce? De ce te-ai închis atât de mult în tine?

- Am spus tot ce am avut de zis. Cred că ar fi mai bine să pleci.

- Bine. Vreau doar să-ți mai spun ceva și te rog să nu ignori asta. Oricând ai nevoie de mine sau de ajutorul meu, te rog să mă cauți. Voi fi mereu aici pentru tine.

- Bine, sper să nu fie cazul.

- Ai grijă de tine. O să-i dau rețeta lui George.

- La revedere domnule doctor Vlad Roșu.

Sunt rupt în bucăți. Ies dezamăgit pe ușă și îmi vine să urlu de supărare. Chiar dacă sunt convins că nu spune adevărul, că se minte singură că mă urăște, nu pot să nu sufăr că m-a îndepărtat. A strâns atât de multă furie în suflet încât nu mai gândește pozitiv. Te iubesc femeie, așa răzvrătită cum ești.

r