Salveaza-mi sufletul

Capitolul 36

Vlad

Privesc de zece minute la fișa de externare a Violetei. Încă sunt uimit cum ne-a jucat femeia asta. Nu înțeleg însă cum a reușit să-l păcălească pe Damian. Cu toate relațiile lui să nu știe că e căsătorită și culmea cu o persoană cu același nume ca și cel pe care l-a ucis. E ceva ciudat la mijloc, i-a suportat bătăile și abuzurile atâția ani pentru ce? Care era scopul final... nimic nu îmi e clar. Dar sincer nu îmi mai pasă... sunt dezamăgit profund. Am iubit-o, i-am iubit inocența și nevinovăția. Părea îndurerată și lipsită de apărare, dar s-a dovedit a fi o falsă, care și-a jucat foarte bine rolul. Pff și mai spunea de mine, ah ce prost am fost să cred în ea și să-mi fac mustrări de conștiință când o vedeam că „suferă" din cauza mea. O bătaie în ușă mă face să tresar...

- Intră.

- Bună Vlad, ești ocupat?

- Bună Violeta. Oarecum, vino. Fișa ta e gata, poți pleca acasă.

Te rog doar să urmezi tratamentul și să respecți recomandările pe care ți le-am scris. Ne vedem peste două săptămâni pentru control, asta dacă mai vrei să rămâi pacienta mea.

- Vlad, știu că ești supărat pe mine. Îmi pare...

- Nu sunt supărat deloc. De ce aș fi? Sunt dezamăgit Violeta, foarte dezamăgit.

- Îmi pare rău, poate e mai bine așa.

- Și mie îmi pare rău, dar cel mai rău îmi pare că mi-am pierdut timpul și am irosit sentimente degeaba.

- Ai să înțelegi într-o zi.

- Nu am nevoie de explicații. Vreau doar să ai grijă de tine și să lupți pentru viața ta. Asta e tot ce îți mai cer, sper să fi fericită așa cum îți dorești.

- Vei fi bine?

- Da, deja sunt bine. Nu îți face griji pentru mine. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să dau un telefon. Aici sunt documentele tale.

- Mulțumesc pentru tot. Ne vedem peste două săptămâni.

- Bine, ai grijă de tine.

- Și tu Vlad. Pa, pa.

- La revedere Violeta.

Ah, la naiba cu atitudinea asta. Doare, doare al naibii de tare, dar nu voi arăta nimănui asta. Trebuie să o iau de la capăt. Dacă Violeta se decide să o operez eu, o voi face apoi voi pleca. Trebuie să mă departez de tot ce îmi face rău, de data asta sunt decis și nu mai dau inapoi. Trebuie să încep o viață nouă și să îmi găsesc o stabilitate și asta nu am să o pot face decât departe de aici.

Violeta

- Ești bine? mă întreabă Dan după ce am ieșit din birou.

- Da, sunt bine. Hai să mergem, răspund zâmbind fals.

De fapt nu sunt bine deloc, cu toate că e mai bine așa. Îmi pare rău că Vlad a rămas dezamăgit de mine, dar o să îmi fie mai ușor să-l uit și să nu mă mai gândesc la nimic din ce ne-a legat.

Capitolul din viața mea în care Vlad a fost personajul principal s-a încheiat. Punctul a fost pus și pornim spre un nou început.

Sunt în dilemă dacă să mă operez sau nu. Nimic înafară de răzbunarea pe Damian nu mă determină să lupt, nu am nici un impuls care să mă facă să îmi doresc să trăiesc. Nimic nu mă atrage, nimic nu mă face fericită, ce rost are să mă zbat sau să risc o operație care poate să fie fără reușită și să rămân o povară pe umerii cuiva.