Salveaza-mi sufletul

Capitolul 13

Violeta

Îmi simt capul foarte greu și fiecare mișcare îmi intensifică durerea. Aș vrea să rămân așa, cu ochii închiși, mă simt mai confortabil, dar o voce cunoscută îmi strigă numele.

- Hai Violeta, reacționează. Te rog deschide ochii, hai micuțo.

Cunosc vocea asta, doamne de unde o știu? E caldă, mă liniștește, dar nu știu cine e. Curiozitatea mă face să deschid ochii chiar dacă îmi tulburam starea de bine.

- Uh! În sfârșit. De ce ți-a luat atât de mult să-ți revi? Femeie îmi dai palpitații.

Mă uit nedumerită la bărbatul îngrijorat din fața mea și atunci îmi aduc aminte cine e. E medicul pe care l-am cunoscut în salon când m-am trezit din comă. Ce caută el aici, de fapt, stai, unde sunt?

- Unde sunt? Ce cauți aici? Ce caut eu aici cu tine?

- Ști cine sunt?

- Da, ești Vlad.

- Oh, ți-ai amintit de mine?

- De ce nu mi-aș aminti? Au trecut doar câteva zile decând te-am cunoscut. Unde sunt?

- Ești în mașina mea. Suntem încă la cimitir.

- Și de ce sunt în mașina ta?

- Ai leșinat lângă mormânt. Plouă cu găleata și te-am adus aici.

- Îți mulțumesc. Dar tu de ce ești la cimitir? Ai și tu pe cineva drag aici?

Îl văd oftând și apoi îmi răspunde.

- Da, am și eu pe cineva aici.

- Îmi pare rău.

- Și mie, acum hai să te duc acasă. Trebuie să scapi de hainele astea ude.

Când am auzit acasă, m-am panicat. Nu vreau să mă întorc la Damian, nu vreau să-l mai văd. Unde să-i spun să mă ducă? Nu am cheile de la apartamentul meu la mine, nici să merg la hotel nu e o idee prea bună. Mă trezesc din gânduri când observ că suntem pe aleea casei lui Damian. De unde știe unde stau? Cine e omul ăsta?

- De unde ști unde stau?

- .....................

- Vlad!! zic răstită. Răspunde!

- Din... fișa de la spital.

- Oare de ce nu te cred?

- Păi, treaba ta dacă nu crezi.

- Oprește! Nu vreau să merg acolo. Aia nu e casa mea, oprește! am zis încercând să deschid portiera.

- Femeie, ai înnebunit? Ce vrei să faci?

- Nu știu, lasă-mă în pace. Nu vreau să mă mai întorc acolo.

- Violeta ascultă-mă. Trebuie să mergi acasă să te odihnești, ești obosită, tulburată și sunt convins că nu ai mâncat azi nimic.

- Cine ești tu Vlad? De unde ști atâtea despre mine?

- Nu știu nimic despre tine.

- Minți. Se vede că minți, nu nega.

- Eu...

O bătaie în geam ne oprește discuția. E George, el ce mai vrea acum?

- Domnișoară, sunt foarte supărat. Aveți noroc că Damian nu a ajuns încă acasă altfel aveam probleme.