Salveaza-mi sufletul

Capitolul 7

Am mâncat necontrolat de mult și acum nu mai pot dormi din cauza asta. Măsor camera în lung și lat așteptând să se facă dimineață. Vreau să plec odată de aici, să fac o baie adevărată și mai ales să îmi schimb hainele.

E deja 8:30 și Vlad nu mai apare. Stau ca pe ace crezând că s-a răzgândit și a renuntat la ideea de a mă lua cu el. Încă am stomacul plin și mă simt oribil. Îmi e greață și am senzația că explodez dacă nu mă duc să-l golesc. Intru ca o furtună în baie și mă prăbușesc lângă toaletă. Îl aud pe Vlad ca prin vis, dar nu îl pot striga.

- Violeta, ce s-a întâmplat?

- Am mâncat prea mult.

- E normal să te simți așa în prima parte de sarcină. Mă duc să îți aduc un pahar cu apă.

- Nu vreau. Mă simt mai bine.

Încerc să mă ridic, dar amețesc imediat, simțind cum capul îmi plesnește de durere.

- Văd cât de bine te simți. Poate ar trebui să mai rămâi aici măcar o zi.

- Nu! Sunt bine, așteaptă-mă în salon.

Mă spăl pe față și pe dinți și chiar sunt mai bine. Poate teama de a mai rămâne în spital mă face mai puternică, cert e că nu vreau să mai stau aici nici un minut în plus.

Ies din baie și-l zăresc pe Vlad lângă geam, gânditor, cu mâinile în buzunarele pantalonilor. E prima dată când îl văd fără halat. Arată al naibii de bine în costum, chiar mai bine decât în ținuta lui sexi de medic. Își întoarce privirea spre mine când am stins lumina de la baie și nu mi-a plăcut expresia feței lui. E schimbat, e prea serios, parcă afectat de ceva.

- Ești mai bine? mă întreabă sec.

- Da. Putem pleca, spun îndreptându-mă spre el cu mâna la cap.

- Bine, hai să mergem.

- S-a întâmplat ceva?

- Nu, de ce?

- Ești schimbat... ești altfel.

- Sunt așa cum am fost dintotdeauna.

Vlad

Desigur că a trebuit să-și dea ea seama imediat că am o atitudine schimbată. De acum voi fi doar medicul care va avea grijă de ea până vine Damian. Nu vreau să creez iluzii, sau să-și facă speranțe greșite despre noi.

O văd că e tulburată și încă foarte palidă, dar nu-i mai arăt că îmi pasă tocmai ca să se obișnuiască cu noul "Vlad".

- Trebuie să trecem pe la mine să îmi iau niște haine de schimb.

- Nu e nevoie. O să îți aducă George tot ce vrei.

- Ce? Doar nu o să îmi aducă George lenjeria mea intimă... stai, George știe unde mă duci?

La naiba, era să mă dau de gol.

- O să vină unde îl chemi...

-La naiba Vlad, ce e cu tine în dimineața asta?

- Nu ridica vocea Violeta. O să faci cum spun eu și va fi bine. O să mergem mai târziu să îți cumperi tot ce ai nevoie. Sunt obosit, nu am mai pus geană pe geană de cel puțin 36 de ore.

- Îmi cer scuze, o să tac.

Până acasă nu am mai schimbat nici o vorbă. Nici măcar nu s-a uitat vreodată spre mine. Poate am fost prea rece dintr-o dată, dar numai așa mă pot controla în fața ei, tratând-o cu indiferență.