Omul cunoaște filosofia frunzelor
în ridul fin al mucului de țigară,
adună spuma de nucă
prin vârtejul țurțurilor,
adaugă drojdia insultelor
peste coca frustrărilor
de pe marginea patului,
degetele îi despică scoarța zăpezilor
și buzele gustă mustul varului,
părul i se agață în umezeala sârmelor,
noroiul gâdilându-i picioarele de ceară,
fibra oaselor metalice îl mușcă hulpav,
presărând peste rănile măduvei,
tristețea cărbunilor de ianuarie.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
