Salveaza-mi sufletul

Capitolul 36

- Oare pe unde îți zboară mintea? Ești pe gânduri.

- Chiar mă gândeam la viitor. Nu știu ce să fac cu viața mea, nu vreau să fiu o povară pentru nimeni.

- Cine a spus că ai fi așa ceva?

- Nu a spus nimeni, eu gândesc așa. Nu am pe nimeni, sunt singură în lumea asta nenorocită.

- Nu ești singură. Sunt...

- Dan, nu începe cu: voi fi lângă tine și voi avea grijă de tine... etc. Nu am să accept asta. Ai viața ta și acum tot ce ne leagă e doar această misiune pe care sper să o putem duce la final.

- Sper că nu-ți trece prin căpușorul tău frumos să nu faci operația.

- Ba da, despre asta e vorba.

- De ce Violeta? De ce să nu o faci?

- Ce rost are? Pentru ce să lupt, pentru cine? Nu mă simt ca și cum aș avea o viață care nu merită irosită, sau mai trist dacă operația nu reușește ce voi face? Nu vreau să fiu dependentă de cineva ca să pot trăi de pe o zi pe alta.

- Trebuie să îți dai o șansă, gândește pozitiv. Trebuie să îți salvezi afacerea și să duci mai departe ce au construit părinții tăi.

- Nu știu, sunt tulburată, nu pot gândi limpede acum.

- Mai ai timp să te decizi. O să te odihnești câteva zile și o să îți poți face ordine în gânduri.

- Mai avem mult?

- Nu, vreo cinci minute.

Într-adevăr după câteva minute Dan opri mașina în curtea unei case superbe. Era plin de flori de toate culorile și un tei mare făcea umbră unui balansoar în spatele casei. Era o imagine splendidă. E o casă cochetă pe un singur nivel dar cu mai multe camere. Am intrat în living și din nou am rămas impresionată de felul în care erau aranjate lucrurile. Mobilierul era maro și pereții aveau o culoare crem cu imprimeuri florale, încă nu văzusem genul ăsta de design.

- E minunată Dan. Întodeauna ai avut gusturi bune.

- Mă bucur că îți place. Hai să îți fac cunoștință cu cineva.

- Cu cine? întreb intrând în bucătărie.

- Violeta, ea este Nona. Se ocupă de bucătărie și menaj, dar în același timp e ca o mamă pentru mine. Sunt sigur că o să vă înțelegeți foarte bine.

- Bună ziua doamnă.

- Bună scumpa mea. Te rog să îmi spui Nona.

- Bine Nona. Mă bucur că ești aici, nu mă voi mai simți atât de stingheră.

- Orice ai nevoie poți să îmi ceri fără nici o reținere.

- Nona știe toată povestea, deci poți vorbi liniștită cu ea. E la curent cu tot ce se întâmplă.

- În regulă, mă simt mai liniștită acum.

- Nona, trebuie să mai vină cineva. Îl cheamă George, cunoaște și el toată situația și e prietenul cel mai bun al Violetei.

- Bine copii, casa asta prinde viață cu voi aici. Mergeți să vă schimbați, până atunci o să fie gata și masa.

- Daaa, chiar vreau să fac un duș și să mă schimb de hainele astea.

- Vino să-ți arăt camera ta. Lucrurie tale sunt deja aranjate, Nona s-a ocupat de asta.

- E o scumpă, deja o iubesc.