We Got Married (Park Jimin FF)

Capitolul 13

Urmat de un sir de tipete din partea lui Naeun unnie.

-Stii ca e una din cele mai populare trupe din 2015? Popularitatea a crescut imens dupa piesa I Need You. Le-am ascultat toate piesele, as putea sa zic ca are o voce unica, desi mie-mi place mai tare Yoongi sunbaenim. E unul din rapperii grupei.

Facandu-ma curioasa, am luat laptopul in brate unde am continuat episodul.

"-De ce te temi cel mai mult?

Jimin oppa lasase capul in jos, dupa care se arata serios. Isi stranse pumnii si ii impreunase.

-Comentariile. Nu as vrea sa fie jignita."

Am dat pauza. Gandul imi fugi la momentul in care ma imbratisase. Naeun unnie mi-a smuls laptopul din mana, avand inca fata mare toata indreptata spre ecran. M-am sculat de pe canapea si am hotarat sa nu mai vad mai mult. Baiatul asta sigur ma facea confuza. Cine stie ce prostii a mai zis la interviu...

-Ma duc la culcare.

Am deschis usa camerei unde m-am pus pe pat. Saculetul inca era in urma valizei si l-am luat cu repezeala, rupand hartia cu putere. Fara sa-mi dau seama, ma aflam cu un choker in fata. Exact ce doream. De mai demult doream unul, insa eram prea ocupata pentru a-mi lua. Oare el a luat din timpul lui pentru a alege un cadou? Nah. Cred ca au destul staff pentru a face rost de un choker. Insa trebuia sa admit, era frumos. Avea material fin iar pe mijloc era un medalion unde pe spate avea scris "PJM". Numele lui. Am zambit si m-am culcat pe pat, adormind.

Dimineata, Dormitorul trupei ACE

Rise, EunB si Soyou luau micul dejun in bucatarie in timp ce Naeun inca dormea. Sunetul soneriei se auzi doar odata facand-o pe EunB sa se ridice sa deschida usa, crezand ca-i managerul. Un al doilea sunet se auzi facand-o sa se opreasca si sa se uita in vizor. Un buchet mare de flori o impiedica sa vada ce se afla pe partea cealalta, iar de data asta a deschis usa. Doi cameramani isi indreptasera camerele spre ea, ceea ce o facu sa se uite doar cu coada ochiului printre usa.

-Buna ziua, Minhye e aici?

La auzul numelui Minhye, EunB a deschis usa larga iar florile au fost lasate in jos. Se parea ca "sotul" colegei ei venise.

-Nu... E in sala de antrenament.

Jimin a zambit putin, iar inainte de a mai continua ceva usa se inchise. Se simtea rusinat, iar pentru a scapa din aceasta situatie a chemat managerul ACE, caruia ii luase numarul inainte de filmare si il ruga sa-l ajute la gasirea salii de antrenament YG.

Cladirea YG, Sala de antrenament

Muzica se auzi cu putere pe tot coridorul, iar prima camera din stanga parea a fi sursa. Jimin se indrepta spre ea, strangand putin buchetul. Prin usa de sticla se vedea perfect, de parca nici ca n-ar fi existat. Sala era imensa, iar oglinzi erau pe toti peretii. A batut in usa, chiar daca stia ca nu va fi auzit si a intrat.

-----

M-am oprit din a dansa si m-am uitat socata la EL. Eram epuizata, insa inca nu ma dadeam batuta. Dupa care am continuat dansul. Nu ma rusinam sa dansez in fata lui, in plus, era in costum cu cravata si cu un buchet de flori in mana. S-a indreptat spre casetofon inchinzandu-l. M-am uitat inca odata la el si m-am indreptat spre casetofon. Am apasat pe butonul de play si m-am intors la dans. M-am uitat cu coada ochiului la Jimin oppa prin oglinda care parea sa zambeasca fortat, incercand sa nu-si arate neplacerea. Dupa cateva secunde muzica se opri din nou. De aceasta data, Jimin oppa se pusese in fata casetofonului. M-am indreptat in directia lui si am incercat sa pornesc din nou melodia. Nu-mi placea sa fiu intrerupta. Muzica si dansul erau singura cale de a uita de Jiyong, iar fiecare clipa inafara muzicii ma ducea inconstient cu gandul la el, iar asta era o tortura mai mare decat epuizarea de zi cu zi. Aseara avusem un cosmar, iar dupa ce m-am trezit la 4 dimineata nu am mai putut dormi, iar ganduri cu si despre Jiyong imi umpleau capul. M-am indreptat spre sala, de vreme ce avea sa fie libera la acea ora si am inceput sa ma ocup cu ceea ce-mi placea mie cel mai mult. Muzica.

-Buna.

Jimin oppa a zambit dupa care mi-a intins un buchet cu flori in fata.

-Du-te. Miros.

Hainele imi erau transpirate, iar siruri de apa se scurgeau de pe mine.

-Scuze. Imi pare rau de comportamentul neadecvat. 

M-am aplecat in jos si am inchis ochii. Jimin oppa s-a apropiat si m-a atins, ceea ce m-a facut sa ma dau in urma si sa cad.

-AM ZIS CA MIROS! 

Am tipat la incercarea lui de a ma ajuta sa ma ridic.

-E in regula.

Cu o privire blanda, Jimin oppa lasase florile la pamant si m-a ajutat sa ma ridic. Eram epuizata, trebuia sa recunosc. Insa pentru prima data ma atrasese un baiat bland. Barbatul meu ideal era un baiat puternic, incapatanat si dur, insa eu ma alesesem cu un "sot" ca Jimin oppa, unul total opus astora. Jiyong era tipul meu. De aia imi placea unul incapatanat, puternic si dur. Il descria pe Jiyong, sau asa il vedeam eu. Era mandria mea.

-Um... Esti bine?

Jimin oppa a aratat o fata curioasa, incercand sa ma sustina.  Jimin oppa m-a asezat jos, dupa care incepuse sa se dezbrace de sacou. M-am uitat ciudat la el dupa care l-am vazut apropiindu-se de mine. Eram doar intr-un maiou si colani, iar maioul ud imi facea sa para transparent. Uitasem de asta. Si-a pus sacoul pe mine si m-a condus spre masina.

-Cred ca esti obosita. O sa mergem la Urgente, cred ca ai nevoie de niste vitamine.

M-am uitat ciudat la el.

-Ce?

Ceeeee???!!!!

Uram acele, iar la Urgente ar fi ultimul loc unde mi-as dori sa ma aflu. M-am ridicat repede si ne-am oprit din mers.

-Sunt bine. Sunt bine acum.

M-am facut isterica in fata lui, incercand sa-l conving ca nu era o idee prea buna.

-De ce? O sa-ti faca bine.

-No no no. Nu asta.

M-am invartit de doua ori cu mainile prin sus explicandu-i de ceeee ma simt perfect acum. M-am ales doar cu o ameteala zdravana si cu un pas de a ma ciocni cu usa. Jimin oppa m-a tras inapoi, soptindu-mi la ureche un "tsk tsk" dupa care incepuse sa rada. M-am suit in masina si asteptam cineva sa ma anunte de locatia spre care ne indreptam.

Soferul se dovedi a fi managerul celor de la BTS, ceea ce nu-mi dadeau ganduri curate. Am ajuns in fata unei cladiri cunoscute, insa nu-mi puteam da seama inca ce e.

-Ve-ti avea o sesiune foto pentru coperta emisiunii. Deocamdata aveti doar fotografii individuale.

Ne-am dat jos din masina si ne-am indreptat spre usa din fata. Am strans putin sacoul la simtirea aerului frig si m-am lipit de Jimin oppa, care m-a acoperit pana la usa. Am ajuns in fata usii, iar Jimin oppa se oprise, facandu-ma sa-mi ridic privirea. Parul acum verde ii flutura in toate directiile, si inca arata perfect ca-ntotdeaunea. Era Jiyong. M-am dat din spatele lui Jimin oppa si m-am dezlipit de el, acum mancandu-l din priviri.

-Buna. Um... Eu...

Iar el si-a continuat drumul fara ca macar sa-mi arunce o privire. Cand a ajuns in drept cu mine, m-a apucat de mana, si m-a tras inauntrul, conducandu-ma pe un coridor in care incepuse sa deschida fiecare usa pentru a vedea daca-i deschisa. Intr-un final, am ajuns intr-o camera care avea doar cifra 8 scrisa pe ea. Inauntrul camerei era o oglinda mare in spate, iar in fata avea asezate cateva mese si niste scaune. Jiyong m-a trantit pe scaun si s-a uitat la mine.

-Ce vrei de la mine?

Am spus incet, indreptandu-mi capul la o parte si uitandu-ma in jos.

-Eu.  Nu stiu ce m-a apucat.

A inceput a-si plimba mainile haotic prin par, dupa care a batut cu piciorul un scaun, care zburase prin camera vreo cativa metri. De teama de a nu ma lovi, am tresarit putin, insa nu m-am clintit din loc. Il asteptam sa vorbeasca, de fapt, as fi dorit sa se opreasca timpul, sa-l privesc neincetat, pentru tot timpul in care mi-a lipsit.

-Tu!

S-a apropiat de mine si m-a imbratisat.