Ce secret intunecat ascund baietii de la shot ?

Hunters 2....

     Ne-am intalnit cu baietii la un restaurant din centru.Nu am putut scapa de parinti de aceea  ne-au insotit si ei. Am sarit in bratele baietilor ,Lucas ramasese singur... nu l-am vazut niciodata in preajma unei fete.
-Urs, esti bine?
-Tinand cont de ce s-a intamplat nu am niciun motiv sa nu fiu bine, dar cu o mica exceptie..
-Care?
-Parintii vostri. Stiu ca nu i-ati mai vazut de foarte mult timp, dar sunt unele chestii greu de ascuns si cu ei prin preajma nu e prea bine..
-Te inteleg, dar nu stiu cum sa ii indepartez, parca ar fi niste raie.Nu inteleg de ce se tot tin dupa noi.
-I-ati intrebat cand o sa plece?
-Nu vrei sa sti...
Ne-am asezat la masa si ne-am comandat o portie zdravana de cartofi prajiti cu friptura si acrituri.
-Baieti , unde ati fost astazi?
-Am avut treaba la studio... cum a fost turul orasului?
-Destul de interesant.
A uramt o serie de liniste. Se auzea doar clinchetul furculitelor si al cutitelor ce atingreau farfuria.Parintii Elenei studiau fiecare miscare a baietiilor.Intr-un final am ramas singuri cu pretextul ca trebuie sa isi viziteze niste fosti colegi.Nu mai conta de ce plecau, trebuia sa ramanem singuri si sa lamurim subiectul "VANATORII".
Ora 23:30 , am ajuns acasa. Nici urma de parintii nostrii.Ma-am dus cu Urs in camera ca sa ne schimbam . Cand am deschis sifonierul ,lucrurile mele nu erau asezate cum le lasasem eu.
-Urs de ce ai rascolitit prin haine?
-Nu am umblat eu, ce naiba era sa caut? Ar trebui sa fi cautat ceva?
-Nu, doar ca eu le-am lasat altfel. Ghiozadanele sunt desfacute, oare au umblat ceilalti?
Erau toti in sufragerie si se uitau la un film. I-am intrebat daca au umblat in lucrurile mele , dar toti negau... Ii credeam , stiam ca nu ar fi umblat fara stirea mea, nici macar Elena pe care o cunoaste de o viata, dar cine sa fi fost?Am trecut cu vederea chestia asta pana cand si Cale si-a gasit lucrurile rasfirate.
-Nu e normal ce se intampla aici! Acum nici in casa nu mai suntem in siguranta? Or fi lasat parintii usa deschisa .... Chiar mi s-a luat ,ce mai urmeaza acum sa ne trezim noapte cu straini in casa?!
Lucrurile au devenit urate rau.Vampiri, vanatori, acum si hoti... ce ne mai trebuie?
-Bianca , linisteste-te!
-Nu ma linistesc deloc! Chiar mi s-a luat ... Abia incepusem luam o pauza dupa toate nebuniile cu vampirii aia si acum am luat-o de la inceput , chiar mai rau.
-Si pana la urma parintii nostri ce cauta aici?! Nu au fost 18 ani in viata noastra si acum vor se revanseze prin copilarii dezgustatoare..? Nu imi pasa cum ,dar trebuie sa se care de aici, de cand au venit ei iara am intrat numai in belele.
-Fetelor , luati-o usor. Nu trebuie sa va acuzati parintii pentru tot ce se intampla acum. Viata noastra a fost mereu asa si nu cred ca se va schimba vreo data.
-Nu stiu ....chiar nu stiu ce sa mai cred , ce sa mai fac...Eliza de ce te uiti asa?
-Scuze , doar ca ...
-Ce?
-Ma surprinde faptul ca sunteti asa apropiati si ca ... ma surprindeti intr-un sens super bun. Sunteti familia pe care mi-o doresc de foarte mult timp. Stiu ca nu e un moment potrivit pentru dulcegariile mele, dar nu puteam sa ma abtin.
Cu o privire sireata Juno a luat-o pe Eliza la pieptul lui si i-a furat un sarut.
-Ai drepate , partea buna e ca ne avem unii pe altii .Trebuie sa avem incredere in noi si sa nu lasam pe nimeni sa intervina.
-E tarziu . Maine aveti scoala si gata cu chiulul pentru ca mai sunt 2 saptamani pana la bac.
Ne-am retras fiecare in camerele noastre si asa a mai trecut inca o zi peste noi.
....

(Am scris acest capitol cu Elena Mira)