Ce secret intunecat ascund baietii de la shot ?

Old life...

Inima imi bătea așa de tare... ca în noaptea în care i-am cunoscut,dar de data asta era ceva mai mult.
Camera Elenei si a lui Sorin era perete în perete cu a noastra .Se auzea ce vorbeau ...nu foarte tare , dar puteai sa deduci. Am ascultat si noi...
"-Cum te simți ?
-Mai bine ...mai ales când ești lângă mine !
-Îmi pare rău!
-Pentru ce?
-Ca te respingeam. Trebuia sa imi dau seama cat de mult ma iubesti de cand ne-am sarutat in magazin.
-Nu mai conteaza...ceea ce conteaza acum e ca esti langa mine! Imi fac griji pentru Juno...cred ca suferă...
-Si eu ,dar e cu familia lui ,o sa fie bine."
Asta a fost ultima fraza pe care am mai auzit-o ... Nu voiam sa fim atat de nesimtiti.
-Urs?
-Da
-Ce crezi ca face Juno?
-Tu la ăsta te gândești acum?
-Bine...ai dreptate!
-Îl sunam mâine dimineata.
Noaptea a trecut asa de repede, dar a fost cea mai frumoasa! Am putut sa clarific lucrurile cu Urs . Si acum suntem impreuna.
Cand m-am trezit Urs nu mai era în camera.Am ieșit și m -am întâlnit cu Elena .Normal ca a inceput sa puna intrebari despre aseara.I-am povestit....
-Voi ce ați făcut?
-Am stat nu prea am putut sa dormim.
-De ce ?hmm...
-Bianca!
-Glumesc și eu. Sorin doarme?
- Nu.Se schimbă,cred.
Ne-am dus în bucătărie baietii stateau langa Căle care era trist . Juno nu venise acasa.
-Căle ai patit ceva?
-Nu...
-Hai , zi!
-Simt ca nu o sa găsesc niciodată fata potrivita pentru mine...
-O doamne Căle ... esti minunat sigur o sa gasesti o persoana pe masura ta !
Căle s-a dus sa isi faca un dus, noi am ramas in bucatarie.
Intre timp a venit si Lucas sa le aduca baietilor potiunea cu care se hraneau . Era foarte dragut si amabil...  Nu a stat foarte mult deoarece avea treaba...
-Sorin Cum a fost azi noapte? Ăăă..?
-Iara esti pus pe glume , Urs? Ai uitat ca nici tu nu ai fost singur !
-Hmm.. ai drepate ! Eram si eu curios.
-Băieți gata!Hai sa îl sunam pe Juno.
Urs l-a sunat ,dar telefonul lui Juno era închis.
-Credeți ca s-a întâmplat ceva?
-Poate i s-a descărcat telefonul.
Se auzea cineva batand la usa. Elena a deschis credeam ca e Juno .
O doamne... Asta ne mai lipsea...erau parintii nostri .
- Aici va petreceti voi timpul cu golanii astia?!
-Mama , nu ai niciun drept sa vorbesti asa de baietii astia !
-Ai grija la ton , Elena !
-Mama , ce cauti aici?
-Ce am crescut ... Mai bine nu te mai aveam Bianca!
-Pai sa sti, m-am saturat de voi pana peste cap ! Nu ati fost o secunda acolo pentru mine ! Nu ati stiut cand am suferit , cand eram racita , cand aveam probleme la scoala ...nimic! Si acum vi aici si spui ca imi esti mama?! Afla ca acest cuvant nu te mai caracterizeaza demult!
Baietii inca erau in bucatarie , dar au iesit cand au auzit ca noi tipam..
-Buna ziua! Fetelor cine sunt doamnele ?
-Sunt " mamele noastre" .
- Pai invitati-le inautru.
-Tu , asta cu tupeu ce vrei de la fetele astea ? Nu sti ca unu dintre ele inca e minora?
-Doamna daca era sa le facem ceva credeti ca le mai gaseati acum aici ?
-Hai gata! Nu stam la discutii cu voi. Fetelor luati-va hainele si miscati-va acasa!
-Aici e casa noastra acum !
Nu am putut scapa ... au chemat politia si ne-au luat . Ne-a spus ca daca nu veneam de buna voie ii arestau pe baieti . Nu era destul cate probleme aveau? Asta le mai trebuia ...
Baieti aveau nevoie de noi . Cum puteam sa ma despart de Urs dupa toate momentele frumoase petrecute cu el sau Elena de Sorin ?
Pana la urma nu ne-am mai impotrivit si am plecat,aveam lacrimi în ochi și simțeam ca viața nu mai are sens.In sfârșit găsisem și noi un loc în care ne simteam bine acum ne întoarcem la vechea viața...Nu se poate!!
Am ajuns acasă nu am vorbit cu mama deloc și nici Elena cu a ei... Viața era alb-negru.Nu puteam sa ne revenim.
-Bianca,știu ca nu îți place dar nu te puteam lasă acolo.
....
-Bianca zi ceva !
-Bine ...cum zici tu nu îmi pasa! M-am staurat de voi! Abia astept sa fac 18 si sa nu- mi mai controlati viata!
A trecut o saptamana...m-am dus cu Elena în parculetul in care i-am descoperit prima data pe baieti ,era liniște ...începusem sa plângem.Ne era foarte dor de băieți.
-Elena ăla nu e Lucas?
-Cred ca da
-Lucas!
- Buna , fetelor am auzit ce s-a întâmplat...îmi pare rău.
-Ne e foarte greu fara baieti... Tu ce cauti pe aici?
-Am venit sa vorbeac cu cineva.
-Ce fac baietii?
-...sunt terminati. Va iubesc enorm! Toata ziua se uita la pozele cu voi .Am început sa plângem și mai tare nu puteam suporta ideea ca nu o sa îi mai vedem pe baietii nostri . Ii iubeam atat de mult...
-Ahh mă suna mama...
-Ce vrei?
- In seara asta o sa plecam in Spania! Veniti sa ne luam ramas bun de la voi!
- Ce tupeu ! Dupa ce ne-ati luat cu forta de la baietii , acum iara plecati ?Nu vrem sa va vedem ! Puteti sa plecati si sa nu va mai intoarceti!
-Rusine sa iti fie! Spunei Elenei ca mama ei vrea sa ii vorbeasca inainte de plecare.
-Nu vrea sa o vada! Puteti sa plecati si sa nu ne mai sunati niciodata!
I-am inchis telefonul ... Cum putea sa ne faca din nou asta ? Stiam ca nu o sa se schimbe nimic ... O sa reusim noi sa scapam si sa mergem la baieti...
( Speram ca va placut!❤️ Si la acest capitol am facut povestea cu Elena Mira)