Ce secret intunecat ascund baietii de la shot ?

An unexpected visit...

Dupa toata agitatia de aseara astazi ne-am trezit cu un super vibe.Astazi era ziua pentru invatat.Cale ne-a aratat subiectele lui de la bac, nu erau foarte grele, dar trebuie sa mai aruncam cate un ochi pe anumite exercitii.Baietii au contactat o profesoara pentru meditatii la romana si istorie.Ne ajutau si ei ,dar nu eram foarte atente la ce ne ziceau...
Am reusit sa recuperam lectiile,putem sa zicem ca suntem pregatite pentru bac,mai aveam o luna.Era seara,stateam in sufragerie și vorbeam. Eram imbracati in haine lejere,era momentul ala din saptamana cand ne relaxam.
Se auzeau ciocanituri venind dinspre usa.Oare cine era , nu asteptam pe nimeni!
-Ma duc eu sa raspund.
-OK Urs.
Scartiiturile usii se auzeau usor. Urs m-a strigat pe mine si pe Elena dupa un salut politicos.Vocea lui parea schimbata si tremuranda.
Cine naiba ne cauta pe noi la ora aia?Cand  am ajuns pe hol eu și Elena ne-am blocat,lumea noastra inghetase....erau parintii nostri.
-Mama, tata...?
Trecusera foarte mult timp de cand nu i-am mai vazut. Dupa toate momentele de cumpana prin care am trecut,ei nu au renuntat la noi ,chiar daca nu am mai vorbit de foarte mult timp. Ne iubeam foarte mult parintii chiar daca nu ne-au inteles si a trebuit sa luam unele decizii care ne-au schimbat complet viata .Momentul asta ne-a adus aminte de anii in care ei plecau , iar noi ii asteptam acasa de sarbatori cu cele mai bune delicatese pe masa.
Am sarit  in bratele lor si i-am strans tare in brate.Urs s-a strecurat usor pe langa noi, ducandu-se la ceilalti.
-Soriinnn, am o veste pentru tine!
-Ce?
-A venit soacrata!
-Aoleu... ma duc sa fac curatenie sau eventual sa ma prefac ca dorm.
-Apropo e si taicaso.
-Vai de viata mea, imi pare bine ca v-am intalnit.
Sorin si-a luat telefonul si s-a retras in camera lui.
-Sunt doar parintii Elenei?
-Nu... sunt si ai Biancai... o sa ma duc sa il ajut pe Sorin, ne vedem!
-Doamne ce fetite mai sunt astia doi.
-Stai sa vezi cand vine tata, Juno!
-Eliza, nu e cazul...
Ne-am invitat parintii in casa. Cand am ajuns in sufrageri nici urma de baieti.
-Unde sunt mâtele alea doua?
-In camera.
-Baieti , veniti aici.
Si-au scos usor capul pe usa ... au stat cateva minute asa , apoi si-au facut curaj si au venit.
-Buna ziua!
-Inainte sa spuneti ceva trebuie sa ascultati asta! Stiu ca nu ii vedeti cu ochi buni pe baieti , dar ei acum sunt familia noastra.Ii iubim , vrem un viitor cu ei, au fost langa noi in momente foarte grele . Stiu ca voi ii vedeti ca pe niste golani care vor sa profite de noi, dar nu e asa.Urs e primul baiat de care m-am indragostit cu adevarat. Ma face sa zambesc, sa uit de toate problemele , el e omul cu care vreau sa fiu. Va iubesc enorm , sunteti parintii mei ... stiu ca am gresit , ca nu v-am asculatat , dar am trecut prin niste clipe in care chiar nu mai puteam. Ati fost prea mult plecati din viata mea...
O cunosc pe Elena de cand aveam 5 ani , imi e ca o sora , dar ce vreau sa va zic e ca s-a schimbat radical. Zambeste, iubeste, numai plange intr-un cuvant e fericita langa Sorin. Omul asta are grija de ea, stie sa o aline atunci cand are nevoie.
-Bianca...
-Mama, asculta-ma!
-Draga mea, mi-am dat seama ca am gresit foarte mult fata de voi, dar eram tot timpul plecati stiindu-va acasa intr-un fel ne linistea. Nu puteam sa ne inchipui ca fetitele noastre au crescut si ca au nevoie de un alt om in viata lor. Erati puii nostri mici, si ati crescut  , v-ati maturizat foarte repede, iar noi nu am luat parte la toate astea. Nevoile ne faceau sa fim departe de voi... Au fost aniversari ratate , sarbatori ratate ... iar acum e prea tarziu.
-Nu e adevarat ! Niciodata nu va fi prea tarziu!
-Baietii ne pare nespus de rau pentru tot ce v-am spus ! Sunteti intradevar un exemplu pentru tinerii din ziua de astazi. Va multumim ca ati fost langa fetele noastre  atunci cand noi eram peste hotare.
-Va multumim! O sa ne dam si viata pentru fetele astea. Le iubim enorm , nu ne imaginam viata fara ele.
Ne-am luat toti in brate. In sfarsit parintii nostri au inteles cat de mult ii iubim pe baieti. Am ramas toti in sufragerii si ne-am povestit trecutul.
Dupa toate lucrurile frumoase din seara asta mai era o parte foarte urata. Parintii nostri nu stiau adevarul....
   
(Am scris acest capitol cu Elena Mira)