"-spune-mi...."
-Spune-mi că glumești!
-Am vrea noi...
-E foarte adevărat...vreau sa continui! Vazandu-le furia din ochi am început sa alergam. Începuse sa ne amenințe spunându-ne ca dacă ne opunem o sa îi omoare pe toți cei apropiați noua. Nu i-am luat în seama și am continuat sa fugim. Ei erau mult mai rapizi ca noi deci nu le-a luat mult sa ne prindă.S-au uitat în ochii noștri și si-au înfipt colții în gatul nostru.Cand ne-am trezit am realizat ca eram legați de niște copaci. Răsăritul se apropia,ei băteau în retragere,dar nu puteau sa ne lase singuri așa ca au chemat-o pe fata liderului,care față de ceilalți era imuna la lumina.Fata era diferita de ei...avea o privire blândă care reușea sa ne mai calmeze....Am stat o ora de vorba si ne-am dat seama ca se îndrăgostise de Juno .
Ne-a zis ca ne poate ajuta sa scăpăm, dar trebuie sa mergem direct la fratele ei,Lucas,care plecase din grup cu 5 luni în urma.Ne-a explicat ca el o sa ne ajute sa intelegem ce suntem acum si pericolele la care suntem expusi.Am făcut cum a zis ea și ne -am dus la Lucas . E foarte de treaba și mereu ne-a ajuta..Ne- a dat niste potiuni ca sa nu fim nevoiti sa omoram oameni , dar nu putem trai la nesfarsit cu ele ! El e tipul care ne-a obligat sa bem sangele acelui om pe plaja , dar nu a facut-o in nume de rau ... Daca nu beam acel sangele atunci acum eram morti .Si cam asa am devenit ce suntem acum..."
-O doamne ce poveste... daca nu am fi vazut cu ochii nostri nu va credeam !
- Suntem blestemati pe viata ! Nu o sa putem sa schimbam asta .
Priveam in ochii lor si ni-se rupeau sufletele.Frica disparuse... nu ne mai pasa daca ne faceau vrun rau. Tot ce voiam in acel moment era sa ii tinem strans in brate si sa le spunem ca totul o sa fie bine.
- Cat o sa mai stati in Vama? Intreaba Căle.
- Cred ca o sa ramanem aici ...pentru noi acasă e un loc strain . Am trait singure, parintii erau mereu plecati ...poate asta ne-a facut sa fim mai retrase, ne-am maturizat prea devreme. Nu am avut acea copilarie pe care orice copil si-o doreste!
- Off.. Vreti sa abandonati scoala?
- Noi nu am vrea , dar nu avem inca 18 ani si ne trebuie un adult ca sa ne transfere la o scoala de aici . Nu vrem sa apelam la parintii nostri, nu o sa ne lase in veci sa ne mutam.
-Poate am putea noi sa va ajutam!
- Chiar ati face asta pentru noi? Nu vrem sa va bagam in belele!
- Normal ca o sa va ajutam!Voi ne-ati ascultat si nu ne-ati lasat balta, dar mai e o problema.
-Care?
-Nu aveti casa , nu puteti sta intr-un cort.
- Urs, de ce nu vin sa locuiasca cu noi, tot avem o camera libera ...
- Ai dreptate , Juno ! Fetelor strangeti-va lucrurile si haideti sa mergem.
- Nu...nu imi vine sa cred ... sunteti atat de buni! Se pare ca nu ne-am inselat in privinta voastra!
Nu mai conta ca ar putea sa ne faca vrun rau ...toata frica disparuse . Ne simteam de parca ne-am fi nascut pentru a doua oara.
Am mai vorbit putin ...apoi ne-am strans lucrurile si am plecat la ei .Au fost foarte primitori ...
Trecuse 2 saptamani ,azi era 25 august. Ramasesem singure acasa ,baietii se dusese la o scoala din apropiere sa vada daca ne pot transfera aici .Dupa 2 ore au venit acasa , erau tristi . Ne dadusem seama ca nu au reusit...
-Ne pare rau !
-Nu-i nimic ... A meritat sa incercam! Multumim pentru tot!
- Da... Ne pare sincer rau ca o sa ne suportati de acum in colo !
Pentru o secunda nu realizam ceea ce se intampla...dar apoi cand ne-am dat seama ca ne pacalise si i-am luat in brate. Dupa cateva minute bune eu am ramas in bratele lui Urs si Elena in ale lui Sorin. Juno si Căle ramasesera singuri... Asa ca s-au imbratisat si ei.
-Sunteti cei mai tari !
-Stiam..
-Hai sa iesim in club in seara asta sa sarbatorim !
-Avem 17....
- Cui ii pasa , rezolvam noi!
Ne-am pregatit si am plecat pe la miezul noptii. La intrare nu ne retinuse nimeni sa ne intrebe ce varsta aveam asa ca am intrat fara probleme.
Am dansat cam o ora incontinu... Apoi ne-am dus sa ne asezam pe o canapea sa bem ceva . Urs ne-a zis ca se duce pana afara si sa il asteptam aici . Am inceput sa vorbim, dar nu prea ne auzeam din cauza muzicii. Primisem un mesaj de la Urs :"Bianca te rog vin-o pana afara singura."
- Juno de ce tragi cu ochiul?
- Eram si eu curios...
- Nu mai fi ! O sa ies putin sa vad ce face Urs , asteptati-ma aici!
Am iesit si il vad pe Urs rezemat de un perete.
- Urs ce ai patit?
- Promite-mi ca nu o sa razi !
- Promit , doar spune-mi ce ai patit!
-... Mi s-au rupt pantalonii...
- Nu cred, intoarce-te!
- Ai zis ca nu razi! Nu fi rea, sunt si eu mic!
Avea pantalonii rupti de la talie pana pe la genunchi.
- Doamne .. dar cum ai reusit?
- Nu stiu ... Hai cu mine pana acasa sa ma schimb ,te rog!
Ii dau un mesaj Elenei spunandu-i ca mergem pana acasa sa se schimbe Urs si sa ne astepte ca o sa ne intoarcem .
Ne-am intors dupa vreo 40 de minute ...
-Ce a-ti facut acasa? Intreaba Sorin.
-Nu v-a spus Elena ?! Ne-am dus sa se schimbe Urs .
-Segurrr...
-Frate termina-te ! Nu vezi ca am alti pantaloni?
-Bine , bine!
Am continuat sa dansam si pe la 6 am plecat acasa....
( Urmatorul capitol v-a aparea maine ! Speram ca v-a placut ! 😘 Asteptam pareri ! Ca si la celelalte capitole am scris povestea impreuna cu Elena Mira)
