Ce secret intunecat ascund baietii de la shot ?

"I love you..."

   Sorin si ceilati au ajuns din nou la marginea padurii.
-Elena tu ramai aici ...nu vreau sa patesti ceva...
-Da ,dar nu pot sa raman singura .
-Sorin stai  tu cu ea.Ar fi bine sa ramana si Cale cu Amelia.Eu si Juno ne descurcam.
-Dar eu ar trebui sa fac asta...pe mine m-a amenintat.
-Sorin nu te comporta copilareste,e mai bine asa!
-Sorin te rog!
-Bine...aveti dreptate.
Dupa aproape o ora Lucas si Juno s-au intors la masina.
-Ati reusit ?
-Da. Juno e ranit la o mana ,dar o sa isi revina.
-Bine hai sa mergem la Bianca.
Ajunsi pe holul spitalului s-au intalnit  cu o fata care plangea.
-Ce-ai patit?
-Caut camera 213 si nu o gasesc . Stiti unde este?
-Nu stim locul exact ...
-Va rog mult puteti sa ma ajutati ? Sunt noua pe aici si nu cunosc...Mama mea e pe moarte , va rog!
-Baieti o ajut eu voi duceti-va la Bianca.Eu sunt Juno.
-Eu sunt Eliza.
Era o fata draguta putin timida, nu parea sa fie nimic ineregula cu ea...
Juno a plecat cu Eliza in cautarea salonului,iar ceilalti au venit in camera in care stateam eu aproape moarta.
Cand au intrat au fost surprinsi sa il gaseasca pe Urs acolo...
-Ce cauti aici?!Nu ai facut suficient rau?
-Imi pare rau Elena...stiu ca am gresit mult fata de Bianca...imi pare rau!
-Te-ai comportat stupid!!Ai facut-o sa sufere foarte mult!!
-Stiu imi pare rau.
-Urs, te rog sa pleci ! Nu vreau sa ii faci mai mult rau! Nu are nevoie de asta acum.
-Cale, te rog! O iubesc!
-Atunci de ce ai lasat-o ? A suferit prea mult pentru tine ....Nu ai fost in stare sa ii raspunzi nici la un amarat de mesaj, asta inseamna dragoste pentru tine?
În acel moment am reusit sa imi deschid ochii. Plangeam...ma bucuram sa il vad pe Urs,dar nu stiam ce sa zic imi era rau si oricat de mult il iubeam nu puteam sa trec peste ce mi-a facut. Am suferit prea mult...
-Biancaa...O doamne te-ai trezit ! Te iubesc mult,regret tot ce am facut!!Sunt un prost!
M-a luat în brate...il iubeam așa de mult,toata durerea disparuse, dar inima inca era ranita si indurerata...
-Si eu , dar ce -a fost pana acum trebuie sa se termine! Nu inteleg de ce ai facut toate astea. Ne promisesem ca nu o sa avem secrete unul fata de celalalt niciodata .
-Te rog , iarta-ma ! Vreau sa vorbesc cu tine intre patru ochi.
-Acum nu puteti deoarece noi nu o parasim pentru tine!
Eram in spital de 6 zile Urs nu plecase si nici ceilalti . Nu isi vorbeau ... ii simteam durerea lui Urs , dar si eu am suferit destul ...
Nu mai suportam sa stau in spital voiam acasa. Elena vorbise cu medicii sa vada daca poate sa faca ceva in privinta asta. Nu puteau sa ma deconecteze de la aparte ... nu intelegeau ce avem , nici Lucas nu gasea explicatia . Era foarte ciudat. Eram rece si ma durea capul incontinuu... Dupa cateva ore bune mediici au fost de acord sa ma externeze , dar trebuia sa aduca aparatura din camera  de spital la noi acasa . Trebuia sa stau non-stop in pat cu firele alea bagate in mine...
-Vreau sa ma intorc acasa .
-Nu prea cred! Acum numai e casa ta.Poti sa te duci la prietena ta.
-Sorin , nu am pe nimeni ! Chiar credeti ca as fi putut sa renunt la Bianca asa de usor? Sunt mort fara ea .... tot ce vreau in momentul asta e sa stau lanaga ea si sa vorbim . Va rog mult !
Urs se uita in ochii mei . Nici nu voiam sa vina , dar nici sa plece... Il iubeam enorm , dar nu imi era usor sa trec peste tot.
-Baieti lasati-l sa vina trebuie sa clarificam niste lucruri.
-Offf... Nu iti ajunge cat ai suferit?
-Trebuie sa vorbesc cu el.
Elena mi-a strans lucrurile si apoi m-au dus acasa cu o abulanta. Aveam o stare asa de proasta...
   ( Acest capitol l-am scris cu Elena Mira. Speram sa va placa! 💋)