My bear has a soul

It's alive! He can live!

             Inca din ziua in care ne nastem suntem la inceputul unui sfarsit.          

             Mi s-a spus ca totul a inceput in ziua in care m-am nascut.

Auzeam tipete si agitatia din jurul meu ma facea sa cred ca ceva important se intampla. Imi era frig si ma simteam gol si privit asa ca am inceput sa plang. Nu intelegeam nimic din ce se intampla de fapt si nici din ce vorbea lumea din jurul meu sau de ce se agitau asa. Am simtit ca plutesc si apoi o doamna cu varsta inaintata m-a invelit in ceva moale si cald si mi-a zambit bland, insa eu nu incetam din plans. M-a leganat putin si m-am speriat asa ca am inceput sa plang mai tare. Doamna era prea putin panicata, dar eu eram ingrozit. Asta pana cand am auzit o voce calda, blanda si tremuranda. Nu puteam intelege ce spunea, dar doamna care ma tinea in brate a inteles, asa ca m-a pus in bratele altei persoane. Imediat m-am simtit mai calm, am incetat din plans si o caldura cunoscuta m-a invaluit, apoi un chip acoperit cu par lung, moale si negru s-a apropiat de mine si m-a sarutat pe frunte. M-am strambat, gadilat fiind de parul acela. Observandu-mi reactia acea femeie si-a dat parul de o parte si am zarit cel mai minunat chip. Chiar daca ochii erau rosii si umflati, fata alba si obosita, iar urmele durerii inca poposeau sub forma de cearcane, nu eram speriat si nici nu observam defectele, fiind de fapt atent la zambetul bland si tremurat si la ochii albastrii care lacrimau inmuiati intr-o dragoste nemarginita si o fericire imposibil de umbrit, sclipind nu din cauza lacrimilor ci de bucurie. Era cea mai frumoasa faptura pe care o vazusem, si chiar daca era prima, eram sigur ca tot cea mai frumoasa va fi si dupa ce aveam sa vad alte sute. Simteam doar calmul si dragostea de care dadea dovada si imediat am iubit-o. Fara sa imi dau seama doua maini mari si puternice m-au luat de pe bratele firave ale zanei si imediat am vazut un alt chip strabatut de oboseala insa din nou defectele erau inexistente sub stralucirea zambetului si a ochilor mandrii. Domnul s-a apropiat de fata mea si aproape m-am speriat, iar cand m-a pupat pe nas am simtit intepaturi asa ca am inceput sa tip. S-a indepartat de fata mea si a zambit. Oare ce era asa amuzant? L-am privit urat, dar se parea ca nu imi iesise pentru ca tipul din fata mea a inceput sa rada. Ciudata persoana, dar tot mi se parea impresionant. Un ras ca un clinchet de clopotel a rasunat in urechile si apoi in inima mea venind de la zana care radia de multumire. Nu mai era loc de indoiala... ea era mamica mea, si chiar daca nu as fi vrut sa recunosc, barbosul care rasese de mine era taticul meu. Am zambit inconstient auzind rasul parintilor mei si fara sa realizez am adormit.

                   Nu stiu cat am dormit, dar cand m-am trezit, mama si tata stateau deasupra mea zambind fariciti si chipurile lor radiau de sentimente imposibil de explicat. Am ras bucuros de fericirea lor si ei s-au uitat unul la altul dupa care mi-au intins un lucru mare si pufos care ma privea insistent cu ochii negrii ca margelele. L-am privit circumspect, fiindu-mi teama de el, dar eram si curios asa ca am intins manuta si l-am tras peste mine. Era moale si parea cald, iar zambetul care i se intindea pe fata m-a facut sa am incredere in el. L-am luat in brate zambind si simtind cum se incalzea tot mai mult si sunt aproape sigur ca i-am simtit inima. Ursuletul meu era viu! Am ras fiindca altceva nu puteam face. As fi vrut sa le spun mamei si lui tati ca ursuletul meu avea viata, dar nu puteam asa ca m-am multumit cu zambetele celor 3 care reprezentau centrul lumii mele, iar ei m-au privit ca pe centrul lumii lor.