Descendentul lui dracula

capitolul 10

Casius
-Dar cine a condus înainte sub numele lui Dracula.Intreb eu căci planul pe care l-au avut Lazarius si Lucifer era prea bine pus la punct cea ce ma ingrijora.
-Unchiul tău, adică Lazarius.
-Lazarius nu îmi era bunic?Spun eu uitandu-ma la Lazarius mirat.
-Nu, bunicul este Dumnezeu, cel care m-a creat pe mine.
-Dar pe Dumnezeu cine l-a creat? Întreb eu si sunt chiar curios de răspunsul ce îl voi primi.Aveam de gând sa primesc răspunsul acum pe când alți aveau sa îl afle după ce mureau.Bine, eu eram nemuritor.
-El este tot, este ca o explozie ce a rezultat din emoti.O aud pe Jun din spatele meu
-Poftim?Întreb eu mirat si aud un surâs din partea lui Lucifer.
-Mai bine nici ca puteam să o spun, ai o comoară lângă tine Casius, ai grija de ea și învăț-o să își stăpânească puterile altfel acestea o vor ucide.
-Cum să fac asta?Între eu și eram dispus să o apar chiar dacă trebuia să o apar de mine însumi.
-Invat-o sa își stăpânească emoțiile, ea simte de o mie de ori mai profund ca noi.
Dau afirmativ din cap si o sărut pe frunte.
-Mai bine te duci si ai grija de Ezra cat timp mai am eu de discutat cu Lucifer.
Da afirmativ din cap si pleacă din încăpere.
-Ar fi mai bine să te abti, crede-ma ca nu înseamnă nimic pentru mine faptul că ești ființă care m-a creat atâta timp cât m-ai mințit ca pe ultimul jeg.
-Of, acum înțeleg când tata mi-a spus că sunt încăpățânat si ca o sa rada de mine când mă va vedea cu copii.
-Sa înțeleg că se distrează acum?Spun eu neserios si un fior rece mă cuprinde, ma întorc cu spatele si vad o ființă înaltă și mai tânără si mai tânără decât aș fi crezut.
-Mă distrez pe cinste, ti-a venit si tie rândul Lucifer. Spune acesta în timp ce își asează mâna pe umărul meu.
Acel fior rece încă era prezent.