Descendentul lui dracula

Capitolul 1

Casius

Razele soarelui intră cu forță în camera mea întunecată, deja era dimineața iar eu nu am putut închide un ochi. În mintea mea de mai bine de 100 de ani se desfășura momentul morții lor. Cum alergam spre ei și i-am ridicat usor capul mamei mele, l am pus pe genunchii mei și am strigat o sa se trezească, însă era era toată rece și plină de sânge. O strigam in speranța ca ii voi auzi glasul blajin, in speranța ca-i voi vedea privirea cu acei ochii albastri ca mare de o bunătate pura. Strigam "Mama... mama" și o imploram sa se uite la mine. Ma uit după la tata care avea o mâna ridicată, alerg spre el și îl prind, acesta ma strânge și îmi șoptește "FUGI!"...pe mine ma căutau.

Gem involuntar, disprețuiesc lumina ce îmi invadează camera neînvitată, ma ridic și îmi frec agresiv parul uitându-ma in jur.
În camera mea intră bunicul, el împreună cu razele soarelui îmi distrug dispoziția.
-Casius, a venit vremea dragul meu copil, ridicate din pat.
-Dacă asta este o glumă proastă îți jur...
-Nu a-și glumi cu astfel de lucruri, cei mari au venit!
Mă uit la el cu o față gen: "Tu chiar vorbești serios？" iar el doar încuvințează din cap.
Mă îmbrac în ceva lejer și cobor în living unde se aflau patru vampiri și în spatele lor se afla o fată .
Este om, este așa firavă, neajutorată....o masă excelentă.
Rămân totuși cu un zâmbet inocent încercând să nu dau de bănuit că mă holbam la masa mea de dimineață.
Deja îi simțeam sângele catifelat cum îmi aluneca usor pe gât, cum ea gemea usor deși durerea era cumplita, cum ii strângeam gâtul in așa fel încât sângele sa curgă mai repede pana când simteam ca se stinge viața in ea.
-Dragul meu Casius, îți vei începe antrenamentele pentru a deveni conducator în locul meu. Ca oamenii să te accepte va trebuii să pretinzi că ești îndragostit de o muritoare, astfel vor crede că vrei să îi construiești un loc unde să trăiți fericiți, în armonie și pace între cele 2 lumi.
Ma gândeam eu ca nu putea fi doar o masa gustoasă, in plus doar nu vorbeau astfel de chestii in fata ei.
-Cee??Ai înebunit, uite-te la ea, are cel mult 16 ani?
Fata încă avea privirea în pământ, însă nu o simteam speriata, nu pot sa cred. Un omuleț așa de mititel, cum sa se simtă așa de sigur pe ea?
Își ridică ușor privirea iar ochii noștri se întâlnesc, un sentiment ciudat mă cuprinde și simt un tremur pe coloana.
Ochii ei negrii....se uită serios la mine, neschițând nici un sentiment. Asta chiar e curios, cred ca e sedata sau ceva, doar nu au drogat-o și au adus-o aici obligat forțat, nu?
-Casius, nu avem de ales, va trebuii sa o preziți ca " marea ta iubire" și așa își vor da seama, acum vom merge la palat, locul unde ai crescut până...
Până să moara ai mei.
Mă uit la el urât în semn să înceteze, urăsc să îmi aduc aminte, urăsc să văd din nou palatul și să îmi amintesc în fiecare moment din viață de trecut.

-Cum te numești?O intreb eu curios cu un rânjet
-Jun!Spune ea.

L-a auzul acestui nume mii de fiori se învârt în tot trupul, așa a chemat o pe mama mea.
-Alegeți un alt nume!
-Poftim?Privirea ei era tot neutră.Nu am văzut această privire la nici un muritor, nici la fiinte supranaturale nu am văzut...

-Am zis să îți alegi un alt nume!Spun eu mârâind și până și gărzile ce ne priveau tremurau de frică, dar ea parea să fie de piatră, fără emoții, fără temeri....îmi place de ea.

-Nu am un alt nume, îmi pare rău, dacă vă deranjează puteți lua o altă fată!

-Nuuu, tu ești perfectă!Spune bunicul meu.

-Cum așa?Intreb eu curios.
Cum dintre toate fix pufulețul asta e perfect, sa nu mai spun ca o pot folosi ca pe măsuță de cafea la cât de mică e. Curios.

-Nimic, numai că este singura care m-am gandit că este pe gustul tău.

-Îmi ascuzi ceva?
Tace..
-Lazarius?Spun eu destul de tare încat un ecou a răsunat în toată încăperea alături de un mârâit.

-Sunt singura muritoare care poate naște vampiri si sa ramana în viață atât ea cât și pruncul.
Ma uit la ea strâmbând din nas, cine a mai pomenit așa ceva? Fata e dusa dacă ea chiar crede ca poate naște un vampir.
-Ai mai născut vampiri pana acum?Intreb eu curios
-Nu dar..
-Atunci de unde sa știu eu ca poți? Chiar așa de prost ma crezi?
-Fata are dreptate Casius, este și virgina.
Ma aproprii usor de ea, ii iau usor parul in mâna și-l adulmec, un miros amețitor ce ma face sa-mi doresc sa o gust in clipa asta.

Ma uit la ea încercând sa-i transmit prin priviri ca o sa aibe parte de o viața grea , dar privirea ei mă înspăimântă rău de tot, mă băga în pământ, la 10 metri adâncime și nu mă mai scoate.
-Atunci de unde știi ca poți naște vampiri? Îmi dreg eu glasul și ma distanțez de ea caci ma amețește mirosul prea tare.

-Mama, mea poate. Spune sigura pe ea.
Oh draguta, nu este o binecuvântare, ești chiar foarte ghinionista.

-Cum așa?
-O vrajitoare a pus un blestem asupra ei ca va fi singura muritoare care va putea naște vampiri, vrăjitoarea a pus blestemul pe toate generațiile de femei muritoare din familia noastră, eu sunt și singura femeie muritoare din familie căci celelalte sunt jumatate om și jumatate vampir, sunt sigura ta sansa. Spune râzând de parca chiar se simte bine in aceasta situație.

-Si de ce a pus vrajitoarea blestem asupra mamei tale?
-Caci mama dupa ce m-a nascut pe mine s-a indragostit de un vampir de care o vrăjitoarea buna era îndrăgostită. Vampirul a ales-o pe mama si nu pe  ea,  iar vrăjitoarea i-a binecuvântat cu un darul unui copil, in loc sa fie nervoasa, s-a bucurat pentru fericirea lui.
-Interesant, Lazarius pregătește masina!
-Da nepoate.
Mi se pare foarte dubioasa povestea, o vrăjitoare sa binecuvânteze, e mai mult de atât... ceva omite și nu-mi place.
Foarte ciudata fata asta, nu am mai văzut așa ceva, aura din jurul ei parca strălucește.