Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 123

***

-V-ați sărutat?- i-am repetat lui Denise, zâmbind, în timp ce îmi aranjam machiajul, așteptând ca Arian să vină să mă ia, ca să mergem la Keily.
Eram în camera mea. De dimineață nu reușisem să vorbesc cu prietena mea, așa că, atunci când Thomas ieșise ca să se ducă la Caleb, Denise venise în camera mea, povestindu-mi detaliile serii sale cu Thomas.
-Da și a fost minunat- a spus prietena mea, care era întinsă pe jos, privind tavanul cu aer visător.
-Deci, fă-mă să înțeleg... Acum Thomas e iubitul tău?- am întrebat cum am terminat să mă machiez, întorcându-mă în direcția sa.
-Ehm... Nu știu. Nu am vorbit despre asta, dar cred că da- a spus Denise care acumprivea tavanul cu o expresie dubioasă.

-Deci, doar v-ați sărutat... N-ați făcut nimic altceva?- mi-am continuat interogatoriul, iar ea imediat mi-a adresat o căutătură urâtă.
-Doar ne-am sărutat. Apropo: viața ta sexuală cum mai e?- de data asta ea a fost cea care a întrebat, iar eu am zâmbit nervoasă, jucându-mă cu unghiile mele.
-Așa e... Nu ți-am povestit- am spus și imediat ea a sărit în șezut, observându-mă.
-Stai așa. Te-ai futut cu vărul meu și nici măcar nu te-ai deranjat să-mi spui?- aproape a urlat ea, nervii citindu-i-se pe chip.
-Am uitat... Îmi pare rău. Și ca să ști, noi nu ne futem. Noi facem dragoste- am replicat.
-Cum ai putut să nu-mi spui? Șo oricum, care e diferența? A se futte, a face dragoste... E același lucru- a spus ea.
-E o mare diferență. Când fuți, te gândești doar la plăcere, te gândești doar la tine însuți. Nu simți nimic când cealaltă persoană te sărută sau te atinge. Nu simți nimic înafară de propria-ți plăcere. Când faci dragoste, simți corpul persoanei pe care o iubești devenind unul cu al tău, simți fiori când te atinge, fluturi în stomac și bătăile inimii accelerând. Înafară de tine însuți, te gândești și la celălalt, la cum se simte. Vrei să-l ai tot mai aproape, iar săruturile sale nu-ți ajung niciodată. Vei fi mereu drogată de parfumul său și de atingerea sa- am răspuns, iar ea și-a întredeschis buzele ca și surprinsă de cuvintele mele, iar eu am răbufnit, începând să-mi pieptăn părul lung și blond.
-Nu știam că ai început să faci pe poeta- a comentat la urmă prietena mea, iar eu am oftat, chicotind.
-Oricum, îmi pare rău că nu ți-am spus... Uitasem complet. Gândește-te că nici Rachelle nu știe- am spus, oftând, în timp ce hotăram că în acea seară aș fi făcut o videoconferință cu prietena mea cea mai bună la Miami și i-aș fi povestit ultimele noutăți din viața mea, sperând ca ea să nu fie supărată pe mine.
-Ești iertată dacă îmi povestești toate detaliile- a replicat ea, iar eu am chicotit, încuviințând, începând să povesteac în timp ce mă ridicam ca să mă schimb, îmbrăcând un hanorac crem care ajungea puțin mai jos de buric și o pereche de blugi negru cu talie înaltă.
Am continuat să-i povestesc pentru următoarea jumătate de oră, ignorându-i comentariile execrabile și râsetele sale, iar când am terminat, ea s-a lăsat din nou să cadă pe jos.
-Știi... Chiar mă bucur că vărul meu a găsit o fată ca tine- a spus Denise, iar eu i-am zâmbit, intorcându-mă să-mi aranjez părul și impletindu-l pe o parte.
-Apropo... Ai mai vorbit cu Jennifer?- am întrebat-o pe prietena mea, care s-a limitat să-și scuture capul, făcând o mutră de dezaprobare.
-Din fericire nici nu s-a apropiat de mine. Tu ai mai vorbit cu ea?- a spus imediat dupaia ea, iar eu am oftat, povestindu-i de întâlnirea mea cu Jennifer din vestiar, deja acum câteva săptămâni.
-O urăsc pe vipera aia... E cu adevărat insuportabilă. Cum își permite? Mi-aș dori să-i smulg părul, fir după fir- a mârâit ea, strângând pumnii cu o expresie plină de nervi pe chip, iar eu am oftat, de-acord.
Am rămas să vorbesc cu Denise și m-am simțit bine, fiindcă de mult nu mai vorbisem cu ea.
Când au bătut la ușă, m-am ridicat de jos, deschizând-o, observându-l pe Arian.
-Iubire, ești gata? Suntem puțin în întârziere- a chicotit el, iar eu am oftat, lăsându-i un sărut pe buze.
-Bună, văruțule. Ce minunăție să te văd- a spus Denise ironică în spatele meu, iar Arian i-a zâmbit, apropiindu-se pentru a-i da o îmbrățișare.

-Denise, acum trebuie să mergem să o luăm pe Keily de la școală. Ne vedem în seara asta acasă- a spus Arian, desprinzându-se, iar fata a ieșit, pupându-mă pe obraz, ca să se întoarcă în camera ei.
-Haide, să mergem- i-am spus lui Arian, în timp ce luam cheile, închizând ușa în spatele meu și punându-mă lângă el, începând să mergem.
-De cât suntem în întârziere?- l-am întrebat pe Arian, în timp ce ne urcam în mașină, iar el a băgat în contact, pornind repede.
-Suntem în întârziere de cinci minute-  a răspuns, iar eu am oftat, aruncându-i o privire mustratoare.
-Unde dracu aveai capul?- am răbufnit la urmă.
-Învățam și nu mi-am dat seama de timpul care trecea- a răspuns, iar eu nu am reușit să-mi reprim o mutră de dezaprobare.
-O să-ți epuizezi creierul cu tot învățatul ăsta- am comentat, iar el a chicotit, scuturându-și capul.
-Nu cred- a replicat, iar eu am chicotit.
Am continuat să vorbim până când  ajuns în fața școlii lui Keily, unde ea era așezată pe trepte, cu capul plecat, în timp ce-și ștergea lacrimile.
-La dracu- a înjurat Arian, aruncându-se afară din mașină, iar eu l-am urmat, fugind spre fetiță.
-Keily- a chemat-o Arian, iar ea a ridicat privirea, adresându-i o căutătură urâtă.
-Ai uitat să vi să mă iei. Ești rău- a urlat ea și s-a aruncat în brațele mele.
Eu am strâns-o la pieptul meu, în timp ce pe chipul lui Arian apărea o expresie îndurerată.
-Mă ocup eu- i-am mimat, iar el mi-a adresat un zâmbet de mulțumire, încuviințând, ca apoi să dispară în mașină, lăsând-o pe Keily în brațele mele.
-Pitico, e totul în ordine?- am întrebat-o după puțin, mângâindu-i părul, iar ea, drept răspuns, a suspinat.
-Mi-a fost foarte frică. Credeam că nu mă mai iubește și că mă abandonase pentru totdeauna- a răspuns ea printre un suspins și altul, iar eu am rămas complet șocată de răspunsul său.
Cum era posibil ca un copil de vârsta ei să gândească anumite lucruri?
-Keily, ascultă... Arian te iubește și mereu o va face. Tu ești importantă pentru el. Tu ești surioara lui și nu te-ar abandona niciodată. Am ajuns puțin mai târziu, pentru că fratele tău trebuia să învețe, iar când și-a dat seama că era târziu, a vrut să vină să mă ia, așa tu ai fi fost fericită să mă vezi. Dar el n-a uitat de tine... N-ar face-o niciodată- i-am spus dulce, în timp ce luam un șervețel din buzunarul hanoracului, ștergându-i lacrimile.
-Deci Arian mă iubește? N-o să mă abandoneze niciodată?- a întrebat ea, zâmbind, iar eu mi-am scuturat capul, chicotind.
-Nu, Keily. Arian nu te-ar lăsa niciodată. Acum ce zici, mergi să-l îmbrățișezi? Știi, e foarte trist pentru ceea ce i-ai zis- am spus, iar a încuviințat imediat, ridicându-se de pe genunchii mei și alergând spre Arian, care a luat-o imediat în brațe, îmbrățișând-o.
-Îmi pare rău, Keily. Promit că nu se va repeta- a spus el, iar ea și-a înfășurat brațele în jurul gâtului său, pupându-l pe obraz.
-Tu nu ești rău. Ești dulce și frumos. Scuze- a spus Keily, iar Arian a zâmbit, strângând-o la pieptul său.
-Ai auzit, Isabella? Eu sunt frumos- a spus după puțin băiatul, adresându-mi-se mie, iar eu am chicotit, ridicându-mă de pe trepte.
-Idiot- am comentat, înainte să ajung la mașină și să mă urc în ea.