Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 115

M-am trezit pe gresia rece a băii cu o durere îngrozitoare de cap. Am gemut enervată și am închis ochii, pe care cu greu încercam să-i țin deschiși din cauza durerii de cap pe care o simțeam pulsând și m-am întors pe cealaltă parte, tresărind când l-am observat pe Arian dormind lângă mine cu o perină strânsă în brațe.
Am oftat închizând ochii în tentativul de a adormi la loc, dar durerea de cap nu mi-o permitea și recunosc că n-am rezistat tentației de a arunca o privire pe furiș băiatului întins lângă, deschizând un ochi și observându-i expresia relaxată în somn, cu gura ușor întredeschisă și părul dezordonat.
Mi-am apropiat degetele de buzele sale și de-abia le-am atins ca apoi să-mi retrag repede mâna, ca arsă și punându-mă dintr-odată în șezut. Am înjurat când durerea mi-a străbătut capul și am clipit de câteva ori pentru a focaliza ceea ce aveam în jur, încercând să nu cad pe jos.

Am oftat masându-mi tâmplele în timp ce gâtul era în flăcări și o sete îngrozitoare mă copleșea. Încet m-am ridica sprijinindu-mă de chiuveta care era posiționată lângă mine și, legănându-mă din cauza durerii presistente de cap și m-am îndreptat spre camera lui Denise unde am făcut o expresie dezgustată la vederea condițiilor în care se afla camera.
Paturile erau toate desfăcute și păturile erau pe jos, pline de alcool, iar în cameră plutea o putoare ingrozitoare care m-a făcut să-mi strâmb nasul. Pe jos erau împrăștiate perne și sticle goale de bere și vodkă, unele sparte, iar în multe părți ale camerei fuseseră răsturnate sticlele de alcool. Am observat și trei cartoane de pizza rupte, sprijinite într-un colț în timp ce priveam dezgustată aspectul camerei.

M-am apropiat de Crystal care adormise pe jos, iar lângă ea am observat-o pe Denise, în timp ce, dormind cu spatele spre ușă, unul lângă celălalt, erau Caleb și Thomas.
Am hotărât să-mi las prietenii să doarmă și m-am dus să deschid geamul ca să se aerisească, dar un mârâit enervat a ieșit din gura mea când telefonul meu a început să sune. M-am târât până la el și l-am luat răspunzând fără chef.

Eu: Cine dracu mă deranjează la ora asta?
Jake: Surioară, ești prost-dispusă?
Eu: La dracu, nu urla că am o durere de cap îngrozitoare. Aseară  exagerat.
Jake: Ar trebui să bei mai puțin, știi? O să ajungi în comă alcoolică într-o zi
Eu: Mor de râs... De remarcat sarcasmul
Jake: Sunt onorat că am reuscit să te fac să râzi într-o dimineață atât de posomorâtă.
Eu: Foarte amuzant... Oricum, de ce m-ai sunat la 12 dimineața?
Jake: Voiam să știu cum ești, dar din câte se vede, nu bine. Te sun de îndată ce îți revii.
Eu: Ok... Te iubesc
Jake: Și eu. Ai grijă.

Am închis aruncând telefonul pe pat și am început să-mi masez din nou tâmplele.
-Cât dracu am băut ieri?- am mormăit aplecându-mi capul și ghemuindu-mă în hanoracul pe care mi-l împrumutase Arian ieri, în timp ce mă mișcam prin gunoi ieșind în liniște din cameră, ducându-mi o mână la gâtul care parea în flăcări.
-Cine dracu m-a pus s-o fac?- m-am întrebat intrând în camera mea și trântind ușa cu putere în spatele meu, dar m-am blestemat când durerea mi-a străbătut din nou capul.
-La dracu! Morții mă-sii! Rahat- am șoptit masându-mi capul în timp ce un plâns îmi părăsea buzele.
-N-ar trebui să spuneți atâtea înjurături, domnișoară Brown- o voce în spatele meu m-a făcut să tresar și m-am întors repede, întâlnind ochii lui Arian. M-am relaxat puțin, dar tot păstrând garda sus.
-Taci- am mârâit, iar el a zâmbit amuzat, întinzându-mi un pahar de apă pe care nu-l observasem înainte. L-am luat repede dând apa peste cap, iar când am terminat i-am zâmbit sprijinind paharul pe noptieră și oftând.
Am mers spre dulap ignorând băiatul  care era încă în camera mea și se holba insistent la mine și am deschis ușa luând niște haine la întâmplare și dispărând în baie, închizând ușa cu cheia în spatele meu.
M-am dezbrăcat intrând sub jetul de apă rece și m-am relaxat, bucurându-mă de atingerea apei pe pielea mea. M-am bucurat de acea senzație și am rămas în duș destul timp gândidu-mă la noaptea pe care o avusesem.
Rămăsesem toată noaptea în baie fară să reușesc să dorm pentru că de fiecare dată când ploapele mi se închideau, iar somnul lua stăpânire pe mine, senzația de vomă nu mă lăsa să mă odihnesc, făcându-mă să mă ridic repede și să mă aplec pe wc vărsând tot alcoolul pe care-l asumasem într-o singură seară.
Arian, la fiecare atac de-al meu, se ridica cu mine ținându-mi părul și ținându-mă de talie cu brațele sale pline de mușchi pentru că forțele mele mă abandonau puțin câte puțin și nu reușeam să mă sprijin singură.
Nu vorbisem deloc... Doar ne întinsesem pe podeaua din baie, în liniște și la o anumită distanță, chiar dacă era mare dorința de a mă ghemui la pieptul său simțindu-i respirația, bătăile inimii, parfumul, dar nu puteam. Sau, mai bine zis, nu voiam. Dar mă ajutase în acea noapte și îmi fusese alături... Avusese grijă de mine și chiar și în dimineața asta o făcuse, aducându-mi acel pahar cu apă.
Am oftat confuză și am ieșit din duș ștergându-mi corpul și îmbrăcându-mă, încercând să nu mă concentrez pe durerea puternică de cap, care revenise mai tare decât înainte. M-am machiat repede, ascunzând cearcănele cu puțin corector și am aplicat un strat de mascara și o linie subțire de eye-liner, ca apoi să-mi piepten părul fără să mă preocup să-l usuc, dat fiind puținele mele puteri și beția de care încă trebuia să scap.
M-am întors agale în cameră unde, întins pe patul meu, era Arian, care a ridicat repede privirea asupra mea, ridicându-se și venind spre mine.
-E totul în regulă?- a întrebat agitat, iar eu l-am privit câteva secunde, iar apoi l-am depășit mergând să mă întind pe pat, închizând ochii.
Am simțit câțiva pași, apoi o atingere ușoară pe frunte, până la obraz.
-Te rog, nu mă ignora. Știu că am comis o greșeală, dar încerc să o repar. Nu-ți asculta orgoliul...- a spus el cu voce obosită, iar eu am oftat deschizând ochii și întâlnindu-i pe ai lui, îmbinându-se perfect.
-Nu sunt o persoană orgolioasă: dacă știu că greșesc îmi cer scuze, dar dacă eu am dreptate, poți să-ți face cruce- am replicat rece, iar la auzul acelor cuvinte a tresărit ușor.
-Recunosc că greșeala am comis-o eu. Am pus-o mereu pe primul loc pe Jennifer crezând că fac bine, dar pentru a face bine pierd persoana cea mai importantă din viața mea. Am comis o greșeală, dar și eu sunt om. Am defectele mele... Ba chiar, de defecte sunt plin, dar pot să-ți jur că te iubesc cum n-am iubit pe nimeni altcineva vreodată. Ceea ce simt pentru tine este iubire pură, adevărată și este sentimentul cel mai puternic și întortocheat pe care l-am simțit vreodată. Te privesc și văd lumea mea, viața mea, motivul pentru care respir și salvarea mea. Nu te îndoi niciodată de sentimentele pe care le am față de tine pentru că sunt lucrul cel mai real și concret care a existat vreodată în viața mea și care încă există- a spus Arian ca apoi să se ridice și să se îndrepte spre ușă, dar după câteva momente de nehotărâre, m-am decis să vorbesc.
-Cine mă asigură că nu vei reface aceeași greșeală? Cine mi-o spune, Arian? Cine?- am întrebat blocându-l pe loc și făcându-l să-și strângă pumnii pe lângă corp în timp ce figura sa plină de mușchi era încă blocată cu spatele la mine.
-Nu pot să-ți promit că n-o să te rănesc, dar pot să-ți promit că te voi iubi cu adevărat. Sunt om și, ca fiecare om, voi comite alte greșeli, dar să știi că orice aș face, nu o voi face cu intenția de a te răni, pentru că să te văd că suferi pentru mine e ca tortură- a spus Arian fără să se întoarcă, iar eu m-am gândit la vorbele sale ca mai apoi să mă ridic încet din pat și să mă îndrept spre figura sa, punându-mă în fața lui și privindu-l drept în ochi, unde am putut citi sinceritate totală.
M-am apropiat făcând ca vârful nasului meu să-l atingă pe al lui, și am închis ochii oftând ușor.
-Te iubesc- am șoptit apripiindu-mă tot mai mult, lipindu-mi buzele de ale sale ca apoi să mă desprind ușor și să redeschid ochii, văzându-i pe cei închiși a lui Arian.
-Te iubesc, Isabella Brown- a spus și el, iar eu m-am apropiat făcând ca limbile noastre să se întâlnescă, începând să se fugărească, doritoare.
-Mi-a fost dor de tine- am oftat în timp ce Arian îmi strângea buza de jos între dinții săi, muscând-o ușor.
-Și mie de tine- a spus la urmă, strângându-mă la pieptul său și continuându-și dulcele și în același timp pasionalul său sărut.

Lume, sunt aici!
Deci, cum am mai spus, până la terminarea acestei cărți mai sunt 14 capitole + epilogul. Cartea are în total 131 de capitole, incluse fiind prologul și epilogul.
Nu știu când voi posta următorul capitol, deoarece săptămâna aceasta începe perioada tezelor și a lucrărilor, iar eu sunt foarte aglomerată, având de învățat aproape toată materia de anul acesta (mda, proastă mișcare să nu învăț mai nimic până acum, dar csf... N.ai csf😂😂).
Totuși, mi-aș dori să reușesc să termin de tradus și să postez toate capitolele până la începutul vacanțelor (deși nu va fi ușor și nu promit nimic), pentru că-mi doresc să încep o nouă traducere la fel de pasionantă și plină de mister. Dacă vă interesează, puteți găsi prologul deja tradus pe profilul meu, dar înainte să încep s-o traduc, îmi doresc să termin această carte.
Vă pupăm❤