Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 90

Eu și Arian eram întinși pe patul meu în timp ce vorbeam și era minunat să stau la el în brațe și să-i simt bătăile inimii sale care îmi trasmiteau siguranță și protecție, în timp ce cu o mână treceam diferitele tatuaje care erau tipărite pe pieptul său gol.
Aș fi vrut să rămân în poziția aia pentri totdeauna, să-i simt brațele în jurul trupului meu și râsul său care-mi umplea inima, dar cineva a bătut la ușă.
M-am desprins repede de Arian care s-a ridicat punându-și o pereche de pantaloni și un tricou pe el, iar eu am fugit să deschid ușa, găsind-o pe Jennifer.
-Ce e?- am întrebat răbufnind și încrucișând brațele la piept.
-Îl caut pe Arian și știu că tu știi unde e- a replicat ea lungindu-se pentru a vedeaîn interiorul camerei mele. Eram pe cale să-i răspund când Arian a apărut în fața ușii și i-a zâmbit lui Jennifer lăsându-i un sărut pe buze.
Am înghițit în sec la acea scenă și mi-am luat privirea încercând să stăpânesc lacrimile.
Nu aveam nici cea mai vagă idee de ce stăteam așa rău... La urma urmei, trebuia să mi-o aștept de la el. Își bătuse joc de mine și puteam paria că acum râdea de mine, râdea de faptul că eu crezusem chiar dacă pentru puțin în faptul că ne puteam înțelege.
-Mergem?- l-a întrebat Jenmifer pe Arian desprinzându-mă din gândurile mele, iar privirea mea s-a ațintit asupra ochii băiatului care până acum câteva minite mă ținea în brațe.
-Da. Sigur- a spus sprijinind o mână în jurul taliei lui Jennifer și ieșind din cameră.
Când a trecut pragul camerei mele s-a întors în direcția mea zâmbind, iar Jennifer a făcut o mutră de dezaprobare.
-Atunci, ne mai vedem, Isabella- a salutat. Drept răspuns m-am apropiat de ușă și, după ce i-am aruncat o privire ucigătoare, am închis la loc cu putere.
Îmi făcusem din nou speranțe... Nu știu nici eu ce mă așteptam de la Arian. Știam că m-ar fi rănit din nou, dar eu m-am lăsat iarăși păcălită, iar asta nu trebuia să se mai întâmple niciodată. Oricum ne uram și n-ar fi fost o problemă să continuăm să o facem... Atunci de ce mă simțeam așa? De ce simțeam această durere la stomac și la piept? Mi-am șter o lacrimă și mi-am aranjat machiajul ca mai apoi să ies din cameră și să mă îndrept spre biroul directoarei.
Când am ajuns în fața ușii, am bătut și am intrat fără să mă îngrijorez să primesc permisiunea.
Am închis la loc ușa în spatele meu și m-am așezat pe scaun în fața directoarei.
-Post să te ajut?- a întrebat aceasta privindu-mă direct în ochi.
-Da. Voiam doar să vă informez că eu și prietenii mei vom ieși din internat și ne vim întoarce târziu- am spus răspunzând la privire.

-Dacă spun nu, o vei face oricum, nu-i așa?- a întrebat directoarea sprijinind un pix pe birou și încrucișându-și mâinile între ele.
-Văd că sunteți foarte deșteaptă- am comentat ridicându-mă de pe scaun și mergând spre ușa biroului, dar înainte ca eu s-o pot deschide directoarea m-am strigat, iar eu m-am întors.
-Denise mi-a povestit ceea ce s-a întâmplat cu adevărat referitor la jurnal și la poză și îmi pare rău. Îmi pare foarte rău și de asta aș vrea să te invit la mine acasă sâmbăta aceasta. Mi-ar face mare plăcere dacă tu ai fi prezentă. Vor fi și Denise și Arian, iar lui Keily i-ar face mare plăcere. Îi lipsești și ar vrea să te revadă- a spus directoarea, iar eu am oftat.
-Mă voi gândi- am mormăit ca apoi să ies din birou și să mă îndrept spre camera lui Rachelle.
Când am ajuns în fața ușii am bătut și Jake a venit să-mi deschidă cu un zâmbet care mi-a alungat, în parte, durerea care nu mă abandona. Am zâmbit și eu și l-am îmbrățișat ca apoi să intru în cameră.
-I-am cerut permisiunea directoarei pentru a ieși din internat și mi-a acordat-o, așa că astăzi ieșim- i-am anunțat pe Christian, Peter, Rachelle și Jake care au sărit în sus.
-Foarte bine... Așa în timp ce vom face cumpărătui vei avea timp să-mi explici ce-a s-a întâmplat aseară între tine și Arian- a șoptit Rachelle, iar eu am oftat încuvințând și după ce ne-am pregătit, am ieșit din cameră alăturându-ne băieților în curte. Trebuia să mă distrag, iar prietenii mei erau singurele persoane care mă ajutau s-o fac.

***

-Deci... Acum unde mergem?- a întrebat Jake în timp ce își băga un cartof prăjit în gură pe care îl furase din farfuria mea.
-Ce ziceți dacă mergem la Brighton?- a întrebat la un moment dat Rachelle, iar eu m-am încruntat.
-Unde e?- am întrebat, iar ea oftat scuturându-și capul.
-Dacă ai învăța puțină geografie nu ți-ar face rău, știi? Oricum, Brighton e la 57 de minute exacte de aici dacă reușim să luăm trenul la timp și acolo e și mare- a răspuns repede Christian zâmbind mândru de răspunsul său.
-Bine. Peste cât timp pleacă următorul tren?- am răspuns, iar Rachelle a luat telefonul tastând repede ceva pe ecran.
-Următorul tren pleacă fix peste două ire, deci avem timp de a ne întoarce la internat să ne pregătim și să mergem la gară să cumpărăm biletele și să plecăm- a explicat repede Rachelle.
-Atunci să ne grăbim- a spus Jake ridicându-se de pe scaun, urmat de toți, inclusiv de mine.
Am plătit prânzul ca apoi să mă alătur prietenilor mei și să ne îndreptăm spre internat.
-Ar trebui să ceri acordul directoarei pentru a te îndepărta de Londra...- a spus Jake la un moment dat privindu-mă.
-Dacă niciunul dintre noi nu-i va spune că am luat un tren spre Brighton, atunci ea nu va afla- a replicat Rachelle, iar eu am încuvințat la cuvintele sale.
-Sunt de-acord- am spus, iar fratelel meu a oftat înfrânt, încuvințând.
Am zâmbit îmbrățișându-l, iar el a răspuns, ca apoi să continuăm să mergem spre internat. Cum am ajuns la destinație, mi-am salutat orietenii fugind spre camera mea și, cum am intrat, i-am găsit în fața mea pe Thomas, Alexandra, Denise, Arian și Jennifer împrăștiați prin cameră și vorbind.
Am făcut un semn din cap drept salut apropiindu-mă de dulap și deschizându-l, ca apoi să-mi iau costumul și să dispar în baie. L-am înbrăcat punându-mi apoi hainele pe mine ca mai apoi să ies repede din baie și să iau un geamantan.
-Unde te duci?- a întrebat Jennifer lanun moment dat ridicându-se din brațele lui Arian și blocându-mi strada.
-Dă-te- am mârâit împingând-o într-o parte.
Am umplut geamantanul cu câteva lucruri care mi-ar fi putut fi de folos și l-am închis punându-mi-l pe umăr.
-Când te întorci?- a întrebat Thomas zâmbindu-mi dulce, iar eu am răspuns la zâmbet.
-Foarte târziu- am răspuns ca mai apoi să salut și să ies din cameră. Mi-am ajuns prietenii în curte și am ieșind ajungând la gară.
Am cunpărat biletele și ne-am urcat în tren care nu a întârziat să plece.
-Am reușit- a spus Rachelle sărind în sus, iar eu am zâmbit îmbrățișând-o.
Am început să vorbim și să râdem și nu am putut să nu mă gândesc la cât eram de norocoasă eram să am niște prieteni așa minunați și adevărați, care-mi erau aproape în momentele grele și mănajutau să ies din probleme. Prieteni care se alăturau prostiilor pe care le făceam și care nu mă abandonau niciodată.
Poate experiența la Londra  mă făcuse să-mi deschid ochii referitor la destule lucruri ca faptul că trebuia să dedic mulat mai mult timp prietenilor mei și că trebuia să încerc să restabilesc relația cu mama pentru că, cu tot ceea ce se întâmplase în trecut, femeia aceea rămânea tot mama mea. Mă făcuse să înțeleg care erau prietenii mei adevărați și care doar se prefăceau pentru bani și mă făcuse să înțeleg că a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă și nu din perspectiva fetei răsfățate din Miami era frumos. Era frumoas pentru că am făcut lucruri pe care nu aș fi imaginat vreodată că le voi face, simțisem emoții pe care nu mi-aș fi imaginat vreodată că le voi simți și am riscat așa cum nu mi-aș fi imaginat niciodată că voi risca.
La urma urmei, rămăsesem fata rebelă, dar acea parte a caracterului ar fi rămas mereu cu mine pentru că ar fi fost imposibil să abandonez acea parte din mine.
Trebuia încă să închei această experiență și mi-ar fi plăcut să văd ce ar fi fost la sfârșitul ei, dar știam că aș fi ajuns cu timpul și acolo, dar pentru acum mă bucuram de prezent.

'Capitolul surpriză' de azi!
Vă pupăm😘