Salveaza-mi sufletul

Capitolul 7

Locuiesc la etajul șase și desigur că am întâmpinat probleme la ușa liftului.

- Te rog nu mă face să mă rog de tine. Intră în lift, nu ți se va întâmpla nimic, te rog.

- Nu. Mă duc pe scări.

- Nu te las să urci pe scări în starea în care ești.

- Atunci nu mai urc.

- Mă aduci la disperare femeie. Intră odată! mă răstesc la ea prinzând-o de braț și împingând-o în lift.

- Nu Vlad, te rog nu mă obliga, striga la mine plângând.

- Termină odată cu figurile astea de fetiță răsfățată.

Mă privește speriată, tremurând și palidă ca un cadavru. Începe să respire greu, își dă ochii peste cap și o prind în brațe înainte să cadă. Făcuse un atac de panică. Fir-ar să fie, chiar nu am crezut în fobia ei pentru lifturi. Am dus-o în brațe până în casă și am readus-o în simțiri imediat.

- Îmi pare rău, chiar nu am știut de fobia ta. Am crezut că sunt doar nebuniile tale.

- Niciodată, dar niciodată să nu mă mai obligi să fac ceva, îmi strigă în față nervoasă. Nu știu ce s-a întâmplat deodată cu tine, de ce te comporți așa. Din câte știu nu ți-am greșit cu nimic.

- Îmi cer scuze Violeta. Chiar nu am știut.

- Poate că a fost o idee greșită să vin aici.

- Vei rămâne aici și gata. E deja hotărât și acum te rog să te calmezi să pot să fac și eu un duș liniștit și să dorm. Ar fi cazul să te odihnești și tu. Asta e camera ta, eu voi fi dincolo. După ce mă trezesc mergem la cumpărături și o să îți iei tot ce ai nevoie.

- Bine, somn ușor.

Mi-am luat câteva zile libere, așa cum i-am promis lui Damian. Am vorbit cu el de dimineață și mi-a zis că ajunge în seara asta. Zilele petrecute cu ea în casă au fost o teroare psihică pentru mine. E o rebelă și face tot ce o taie capul. Cu toate că a fost greu, am reușit să îmi păstrez atitudinea pe care mi-am impus-o de la început. Am fost distant și chiar inabordabil de câteva ori. Vedeam că ar vrea să se apropie mai mult de mine, căuta liniște, protecție, înțelegere, dar nu am lăsat garda jos nici o clipă. Încerca să îmi intre în grații cu tot felul de idei născocite pe moment, dar abandona de fiecare dată văzând că nu are cu cine să le pună în practică.

Nu voiam să o fac și eu să sufere, i-a ajuns tot ce a trăit alături de Damian. Mi s-a destăinut într-o noapte când avusese un coșmar și am auzit-o țipând. Am stat o vreme cu ea până s-a liniștit și atunci mi-a povestit despre relația cu el.

- Vlad, vreau să te întreb ceva, dar te rog să nu te superi pe mine.

- Ce este Vio?

- Cine e Bela?

Mă opresc din mestecat și o privesc fix, făcând o grimasă.

- Unde ai auzit tu de numele ăsta?

- Te-am auzit când o strigai în timp ce dormeai.

- De când stai tu noaptea să îmi veghezi mie somnul? spun nervos ridicându-mă de la masă.

- Am auzit din întâmplare... aveai ușa deschisă la dormitor. În fine, scuză-mă. Nu trebuia să te întreb nimic, nu e treaba mea .

- Ai dreptate, nu e treaba ta, așa că stai cuminte în banca ta și nu te mai amesteca în viața mea. Ai dat-o destul peste cap deja.