Un început bun.

The end

”Măcar dacă reușeam să ne iubim ca orice tineri normali..să avem certuri, să ne plimbăm pe aleei întunecate, să ne sărutăm..la noi doi nu a fost așa, noi nu eram așa.”

Revenind în pădure, după ce Kris îmi rupe tricoul se apropie de mine, îi simt răsuflarea fierbinte pe gâtul meu, mână lui îmi atinge burta..e transpirat, leoarcă.

-Kris..ce vrei să, ah..

Nu îmi venea să cred pentru un moment. Era oare chiar adevărat? Kris mă înjunghie cu un cuțit în stomac. Nu era orice cuțit pentru că odată cu înjunghierea corpul meu începu a simți răcoarea din pădure. Ochii îmi deveneau sclavi lacrimilor, umplându-se încet. Kris..Kris, de ce făcuse asta? Nu știam dacă scopul lui era să mă omoare pentru că eram îndrăgostită de Baekhyun. Dar Kris nu era așa.. Apasă tot mai tare, rănindu-mă și fizic..și moral. Prima dată am zis să îmi las soarta așa cum e, să mor acolo, într-o baltă de sânge. Dar după m-am gândit și am hotărît că nu acela trebuia să fie sfârșitul meu, când eram hotărâtă să mă eliberez Kris scoase niște cuvinte care mă tulburaseră.

-Îmi pare rău..nu trebuia eu să fiu ales. Dar eram singurul care te iubea..și care vrea să te scate de blestemul ăsta cu lupi..nu meriți asta..Kris își astupase fața cu o mână astfel încât să nu îi văd lacrimile

-K-kris..să ști, uh, că e în regulă să plângi de față..cu..mi-mi.. nu mai aveam destule puteri ca să mă țin pe picioare, am căzut în genunchi cu Kris în fața mea

-E ok..o să fi bine, o să se termine totul.

-Stai..Kris.

Kris plecase lăsându-mă acolo. Am încercat să îmi scot cuțitul din stomac, dar nu reușeam. Era înfipt acolo. Am încercat să mă vindec...dar puterile mele dispăruseră, numai aveam nimic. Doar copacii și balta de sânge. Încă nu înțelegeam, oare trebuia să mor? Oare ăsta e destinul meu? M-am sprijinit de o buturugă și am stat acolo câteva minute obișnuindu-mă cu durerea. Dar dintr-o dată, poc, cuțitul căzu singur în pământ. În balta de sânge lăsată de mine, se scufundă în ea și dispăru la fel ca durerea. Rana era încă acolo, era una urâtă. Am decis să ies din pădurea aia, să îl caut pe Baekhyun. Așa zis ..așa făcut.

*ÎN PERSPECTIVA LUI BAEKHYUN*

-Sunt un fraier..de ce ea? Of! dând cu pumnul într-un zid, puteam să o apăr..dar am fost un prost și am lăsat-o să plece cu Kris..dacă nu mă culcam cu ea nu s-ar fi întâmplat nimic.

-Baekhyun..am terminat, mă gândeam că vrei să ști..Kris apăru de după- colț

-Crezi că vreau să știu că i-ai băgat ”magicul cuțit” în burta și așa ea nu o să mai fie un lup? Dacă moare?

-E un pur-sânge..ei bine a fost, nu va muri așa repede..

-Kris, spune-mi unde ea.

-Tu chiar o iubești, nu?

-O iubesc..o iubesc mai mult decât oricine, nu vreau să o pierd.

-Baekhyun..tu te-ai culcat cu ea și știi..regulile.

-Sunt dispus să scap de puterea mea, numai vreau să fiu lup, vreau să trăiesc cu ea, haide scapă-mă de puteri, pentru că tu ești singurul care poată să facă asta.

-Baekhyun..

Mergeam și tot mergeam..toți copacii arătau la fel, nimic nou. Parcă mă învârteam în cerc..așa cum am făcut prima dată, la școală când l-am întâlnit pe creionat..pe Baekhyun. Aș da orice să îl văd..îmi era dor de el și posibil ar fi pentru ultima dată când îl văd.