Un început bun.

Tansformare

"Cine nu cunoaște tristețea nu poate susține că este fericit."

Toți mi-au adus cadouri de Crăciun, dar nici ei nu au scăpat. Le-am cumpărat haine și tot felul de prostioare, nuștiam ce trebuie să îi cumperi unui băiat ca să îl faci fericit, dar ei au fost..și eu la fel. Am mers în bucătărie să le pregătesc la toți câte o cană de ciocolată iar ei în acest timp să se îmbrace și să mergem afară. Niciodată nu am primit atâta iubire de Crăciun, niciodată nu am avut parte de o bătaie cu zăpadă, nici-o dată nu m-am simțit așa de mult iubită. 

-Mulțumim pentru ciocolata caldă, te iubim! *au rostit ei în cor, pe moment îmi venea să plâng, dar pur și simplu am zâmbit și am vrut să îi îmbrățișez pe toți..ei erau familia mea

Am primit o grămadă de bulgări în față, și cu toate că afară era un frig de îți îngheață copanele noi toți am stat în maieu și niște blugi, mă gândesc că vârcolaci sau orice suntem noi au sângele caaald sau mai degrabă fierbinte. După aceea am intrat în casă și m-am dus să fac un duș, m-am schimbat și m-am trântit în pat. Îl aud pe Baekhyun călcând cu puterea podeaua veche care scotea un scârțit. Intră la mine în cameră pentru aș lua un hanorac, avea o expresie nervoasă.

-Ce s-a întâmplat?

-Nimic. * înghițind în sec

-Bine, atunci de ce ești nervos?

-Uite, v-a trebui să plecăm și tu vei rămâne aici,ok?

-Ce? stai! De ce trebuie să plecați? Nu înțeleg.

-Mai ții minte că ți-am povestit de agenția aceea SMTOWN?

-Da..și?

-Ne-a acceptat contractul și trebuie să plecăm în capătul celălalt al Coreei.

-Păi..nu. Vin și eu cu voi.

-Uite cum stă treaba..dac vii cu noi trebuie să stai cu unul din noi în cameră.

-Păi o să stau.

-Crezi că e așa simplu? Nici unul din noi nu se poate controla în preajma ta, nici măcar eu..și nu te las să rămâi cu altcineva în cameră.

-Atunci o să stau cu tine.

Se întoarce spre mine și mâna lui îmi atinge obrajul care ardea ca flacările iadului. 

-Și dacă nu mă voi controla? Dacă vom ajunge prea departe?

-Ne vom opri la timp.

-Nu voi reuși, trebuie să rămâi acasă..*întorcându-se spre șifonier pentru a căuta hanoracul.

-Chiar vrei să rămân?

Baekhyun îngheță. Nu se mai mișca, dar brusc se întoarce pe călcâie și puternic vine și îmi prinde ceafa cu mâna lui, într-un fel fin.S-a uitat îndelugat în ochii mei..în același timp eu îmi mușcam buza. N-am mai rezistat și i-am înfășurat gătul cu brațele mele, sărutându-l. Știam că trebuie să mă opresc, știam că din cauza mea și-ar putea pierde puterile..era numai vina mea. Mâinile lui coborau m-ai jos de ceafă, m-ai jos de spate, atingându-mi fundul. Îi auzeam inima bătând din cauza vibraților oferite de coaste. Îl trântesc pe pat, punându-mă pe el, sărutându-l ușor pe gât. Mâinile lui se puneau pe partea opusă, pe burtă, apoi pe stomac, ajugând încet, încet la sâni cei rotunzi. Cu o mână rămase acolo iar pe cealaltă o coborâse din nou la fund. Îmi băgam mâna în părul lui. Eram dusă de val pentru un moment iar după îmi amintesc că trebuia să ne oprim.

-Baekhyun,gata..am ajuns prea departe.

-Iară am făcut-o.. *ridicându-se ușor din pat* Acum înțelegi de ce nu e bine să vii cu noi?