Un început bun.

” Ce ușor ne-am cunoscut..zici că a fost propus să se întâmple așa..zici că nu e adevărat. Dar tu? Îți amintești?”

- Și așa începe.

Eram elevă în clasa a 10-a, tocmai ce mă mutasem în Coreea,mi-a fost greu la început..e așa nașpa să înveți o limbă așa ciudată..și hey,eu sunt Diana și am de gând să te introduc în povestea asta, cică povestea vieții mele, o poveste de câteva capitole, unele mai interesante decât altele.

 Eram pierdută, așa îmi amintesc..habar n-aveam unde trebuie să merg. 

- Super,mă tot învârt în cerc, asta e cumva baia băieților sau clasa de coreeana?*îmi tot puneam întrebarea asta, pâna când văd un alt întârziat

-Mergi la coreeana? *m-a întrebat el pe un glas inocent 

-Mhm. *deci presupun că asta e baia băieților...

-Și de ce stai în fața băii?

-Ce te interesează?

-În fine.haide..Vin-o după mine,oricum am întârziat.

Cine era și debravatul ăla? Ah,dar era așa drăguț..se dă cumva cu creion de ochi? E cumva fată? Sunt nebună?

-Bună ziua,doamnă profesoara Xiani.

-Oh,domnule Baek-hyun și domnișoara Diana. Ați avut o altă treabă mai importantă decât ora de coreeana presupun.

-Ce? La ce vă referiți? Nici vorbă, nu am stat la baie..*de ce naiba am zis asta?

-Ce explicație puteți să îmi dați?

-Niciuna.. *ciudat ne-am sincronizat perfect și în ciuda chestiei astea ne-am întors capetele și așa ochii ni s-au intersectat, adevărat, se dă cu creion de ochii..încă sunt confuză..

După sfârșitul orelor nu aveam nicun chef să merg din nou acasă să-mi aud părinții certându-se,ceva obișnuit în familia mea,dar cred că te-aș plictisi spunându-ți chestii de genul așa că sar peste și merg la parți mișto.

  

-Of,la naiba..e așa frig în Coreea,urăsc țara asta! *normal că mă urmărea,așa se întâmplă în poveștile alea frumoase de dragoste,când tipul o urmărește pe tipă, se uită amândoi în ochii lor, reciproc, și se sărută. Ei bine, la mine nu era chiar așa, nu eram tipa aceea care să plângă și să cadă ușor în plase,gen.

-Heei,așteaptă-mă.*mergi mergi mergi, îmi tot țipam în gând.

-Diana ! Oprește-te. *pașii se apropiau din ce în ce mai tare.

-Spune.

-Amm...T-tu.. Ți-ai uitat jacheta în clasă..și ți-am adus-o..

-Oh mersi Doamne,îngheț de frig! Hai la o plimbare.

-Păi știi tu..eu trebuie ... *îmi arăta o mașina super gigantă, bine nu era gigantă dar era un jeep de clasă..negru la culoare.

-Ce e cu mașina aia? Sunt ai tăi? În fine,mai vorbim,pa. *am zis pa-ul acela cu un gust amar,parcă îmi doream să mai stea..geez,la ce tot mă gândesc,trebuie să aflu dacă e fată sau băiat,dă !..ce stupidă sunt.

Îmi pierdeam de obicei nopțile singură pe stradă..făcând absolut nimic, aș fi mers oriunde, oriunde înafară de acasă. Se spune că oriunde ai merge nu e mai dulce ca acasă,ei bine nu se aplică și la mine.Mă tot plimbam prin parc și la început am auzit niște zgomote, m-am gândit că sunt obsedații din parcuri care nu au casă și vor să sperie copiii..Așa că mi-am continuat drumul până când o mână caldă și fină cu aspect bărbătesc totuși m-a prins. Era chiar tipul creionat..încă nuștiam dacă era fată sau băiat..