Un început bun.

Sfârșitul unei povești de un an

” Să nu regreți niciodată decizile făcute, chiar dacă dor.”

-Acum trebuie să ne întoarcem acasă, cu toți sunt îngrijorați. *Chanyeol

-Minți! Cu toți mă urâți..și vă folosiți de mine..Tao era singurul care mă înțelegea și acum e mort, E MORT! *țip la el cu lacrimi în ochi.

-Diana..înțelege, nimeni nu te urăște, Baekhyun plânge..și lupii..

-Plâng dar pentru perechea lor. *fața mi se luminează, ridic capul din pământ și îl îmbrățișez pe Chanyeol* .. Mersi mult.

Am pornit spre casă, eram rănită grav, aveam 2 coaste rupte, dar nu simțeam durerea, posibil din cauza avantajelor unui pur sânge. Ajungând acasă, mă îndrept spre Baekhyun și îl iau în brațe, lăsându-i o urmă de sânge pe tricoul lui alb. Baekhyun..niciodată nu am avut ocazia să vă spun lucruri despre el..aspectul lui fizic, poate pentru că nici eu nu îl cunosc așa bine..Măcar o să zic ceva..Baekhyun avea pielea albă..ca laptele, poate de aia băieți îi spunea ”Milky Boy”. Era un tip rece și dur în preajma altor fete, dar cu mine mereu s-a comportat frumos, poate pentru că eram un pur sânge nenorocit. Poate nu mă iubește, dar eu vreau să cred asta, vreau să îmi satisfac orgoliul, poate toți mă urăsc..dar au fost singuri care m-au înțeles. Oricum, revenind, Baekhyun avea părul saten, și-l colora mai mereu, dar în prezent părul lui era saten. Ochii lui erau negri, iar când era furios sau stresat se transformau în culoarea roșu. Nu l-am înțeles niciodată, nu am înțeles de ce eu am fost și încă sunt un pur sânge, de ce eu ar fi trebuit să mă întâlnesc cu el? Îl iubesc, și mă urăsc. Mâna lui îmi atinse părul ciufulit, părul negru ca ochii lui.

-Te simți bine? Te doare ceva?

-Inima.

M-am despărțit de îmbrățișarea pe care i-am dat-o și am plecat în baie. L-am rugat pe D.O să îmi aducă niște haine și l-am chemat pe Lay ca să îmi vindece rănile. Baekhyun oftase. La fel am făcut și eu. În timp ce îl lăsam pe Lay să mă vindece privirea mea se țintise asupra oglinzii, parcă eram într-o transă. Mi-am închis ochii și o lacrimă pică, urmată de încă una și încă una.

-Te doare? *Lay

-Da.

-Îmi pare rău..îmi e greu să mă concentrez.

-De ce?

-Pentru că nu mă pot controla prea bine.

-În preajma mea? Vrei să mă săruți?

-De ce mă întrebi asta?

-Pentru că eu vreau să te sărut.

Lay se ridica-se și închise ușa de la baie. Se apropiase extrem de mult de mine și îmi prinse talia. Mă săruta, săruta foarte bine, la naiba. Când te săruți cu un lup care arată așa bine..îți pierzi controlul, și tu și el. M-a ridicat în brațe și m-a dus în cameră din partea opusă a băii. Nu îmi place unde ajunge asta..știu, trebuie să mă opresc, știu sunt proastă pentru că mă sărut cu Lay. Dar când Lay mă vindecă s-a tăiat într-un ac, avea nevoie de ac pentru a-mi coase despicătura de la coaste. Ei bine el s-a taiat în acul acela și sângele lui a ajuns pe pielea mea, în momentul acela toate sentimentele lui Lay mi-au trecut prin suflet, Lay suferă..Lay a fost cel mai batjocorit..nu înțelegeam de ce, și îmi era rușine să îl întreb, vream să îi alin durerea..dar n-am putut.

-Lay, îmi pare rău.

-E-n regulă, e și vina mea. *s-a ridicat de pe mine și mi-a făcut un semn cu mâna și a ieșit din cameră.

M-am întins pe pat, mă uram. Nu puteam să fac nimic, nu puteau să se controleze și nici eu nu puteam. Știam că momentele mele cu băieții se evaporă, era momentul să plec. Când toată lumea a adormit mi-am luat bagajul și am ieșit pe ușă. Când ieșeai din pădure, de unde era casa, dădeai de un drum lung de șosea, trebuia să îl urmez până ajungeam în primul oraș. Mi-am lăsat o parte din inimă în casa aia..știu, poate nu o să mă mai reîntorc vreodată, poate nu o să îi mai văd pe unul din ei vreodată, dar ce se v-a întâmpla cu mine? Cum mă voi putea controla? Ăsta este sfârșitul unei povești de un an petrecut cu ei?