Time

Capitolul 71 - Jen?

-E ok, nu pot sa fug de el, ar trebuii sa plec si de pe pamant daca ar fi sa o luam asa, spun si ridic din umeri, fericita ca reusesc, intr-un fel, sa infrunt toate astea.

...

Am luat mai mult de 10 respiratii ca la yoga inainte sa intru in clasa de desen, ora de desen unde si Harry se afla. Oh doamne, te rog sa nu fie asta asa de ciudat pe cat cred eu. Este una sa fiu cu el la cateva mese departare in cantina la pranz dar este alta sa fiu langa el la nici un pas departare.

Am intrat in clasa cat de cat plina, profesoara aflandu-se deja la catedra. Am trecut pe langa ceilalti elevi, ajungand pe scaunul meu liber, la fel si scaunul de langa mine. Scaunul lui Harry era gol. Poate nu a ajuns inca.

M-am asezat pe scaunul meu, mai multi elevi incepand sa intre in clasa. Sper sa vina la ora. Stiu ca ar fi ciudat sa stau asa de aproape de el dar asta nu inseamana ca nu imi place sa il am aproape de mine.

Imediat ce toti elevii, fara Harry, s-au asezat in clasa profesoara a inceput sa ne ofere ce trebuie sa facem pentru ora asta, eu uitandu-ma numai la scaunul gol unde Harry ar trebuii sa stea. 

Ugh, nici nu stiu de ce nu imi pasa. Probabil ca e in camera lui impreuna cu cateva droguri.

-Ma scuzati, zic spre profesoara care se plimba printre elevi, ea intorcandu-si capul spe mine.

-Da? intreaba ea si imi zambesc cald.

-Stiti unde este Harry? intreb cu o voce mica, dorind ca cei din clasa sa nu ma auda.

-Oh, tanarul Styles a plecat de la curs, si-a schimbat clasa astazi, zice ea, cuvintele ei facandu-ma mai trista decat ma asteptam.

...

Harry si-a asezat mana peste obrazul meu, zambindu-mi usor si tris. 

-De ce faci asta? ma intreba, vocea lui sunand cu un vag ecou.

Mi-am rotit privirea prin jur, uitandu-ma la foisorul unde am avut noi o intalnire si unde ne-am simtit bine. Harry era intins langa mine pe patura groasa de pe jos, rezemat pe un cot. Privirea lui frumoasa era pe a mea, ochii sai verzi find asa de luminati si de vii.

-Ce vrei sa spui? il intreb in timp e imi asez mana peste a sa.

-De ce imi spui sa trec eu peste cand tu nu o poti face? intreaba, cuvintele sale intristandu-ma imedait.

-Ce? Dar eu pot trece peste, mint si pufnesc usor.

-Minti, spune simplu si fara sa ezite. Recunoaste ca minti. 

-Nu mint, Harry, mint iar in timp ce ma incrunt usor spre el.

-Ma iubesti? 

-Normal, spun si ii zambesc usor.

-Atunci ma minti, spune inainte sa isi lipeasca incet buzele de ale mele. Ti-a lipsit asta?

-Da, spun, dandu-mi seama ca se refera la buzele sale.

Imi era asa de dor de buzele sale perfecte, catifelate si trandafirii pe care vrea sa le sarut in fiecare minut din zi.

-Si mie, spune, cuvintele sale intristandu-ma iar. Imi este dor de tine, Jen.

-Stiu, si mie de tine, spun si imi aplec privirea spre patura de sub noi, eu simtindu-ma din ce in ce mai trista pe timp ce timpul trece.

-Atunci de ce nu vi la mine? De ce faci toate aste grele, iubito? ma intreba putin mai dur.