Time

Capitolul 88

(Nu stiu ce titlu sa ii ofer capitolului asa ca am sa las liber pana imi vine o idee.)

E un capitol atat de scurt in comparatie cu ce scriu, imi pare rau, dar nu mai sunt multe capitole (in jur de 2) pana cand se termina prima carte si trebuie sa intind actiunea asa cum mi-am propus.

Citire placuta si sper sa va placa. xx

. . .

M-am trezit brusc la sunetul puternic ce venea din directia usii inchise, intinzandu-mi mana si sprijinindu-ma de noptiera inainte sa fi cazut de pe marginea patului. Mi-am intors adormita privirea prin jur, primul lucru cu care am fost intalnita fiind chipul adormit al lui Harry la doar un pas departare de mine―buzele lui de un roz intunecat usor uscate si despartite, auzind-i de aici respiratia calma si adormita. Rebecca era intinsa pe tot patul meu, abia oferindu-mi destul spatiu cu bratele ei ce mai aveau putin si imi ocupau si fata. 

Cu un marait obosit m-am dat jos din pat, intinzandu-mi bratele si arcuindu-mi spatele. Sunetul puternic din directia usii a aparut din nou, facandu-ma sa tresat si sa inghit in sec. M-am indreptat spre usa si am deschis-o nesigura, intalnindu-ma cu chipul plin de oboseala al directoarei, in spatele ei doi politisti imbracati in uniforma.

-Buna dimineata, am reusit sa murmur, frecandu-mi palma de chipul meu inca adormit. S-a intamplat ceva?

Nu eram in stare de alte vesti proaste.

-Nu chiar, totul e OK pentru moment, directoarea a vorbit pe un ton ragusit, aratand de parca a stat treaza toata noaptea, la fel ca si ceilalti din tot hotelul. Poti cobori in 10 minute jos la cafenea? E timpul sa raspunzi la cateva intrebari, legat de ce s-a intamplat aseara...

Am simtit un fior urcand si coborand rapid pe spatele meu cand m-am gandit la ce s-a intamplat aseara, presandu-mi fruntea de marginea usii si tragand adanc aer in piept. 

-OK, am sa cobor imediat, am aprobat din cap. Mama mea a ajuns pana acum?

Stiam ca daca ar fi ajuns probabil ca as fi fost trezita direct de o imbratisare stransa de la ea, si nu batutul unui politist in usa camerei mele, dar merita sa intreb―imi linistea putin emotiile.

-Zapada s-a tot asezat peste noapte si ea si restul care au incercat sa vina au ramas blocati pe drum―dar nu iti fa griji, probabil ca o masina de salvare a ajuns pana acum la ei si o sa fie trimisi inapoi acasa pana cand zapada se mai curata, mi-a raspuns pe un ton ingrijorat, oferindu-mi o privire plina parere de rau. 

-Deci suntem blocati aici? am ridicat din sprancene.

-Momentan da, dar sunt sigura ca drumurile o sa se curete in mai putin de 24 de ore si ninsoarea o sa se opreasca, a incercat sa imi ofere un zambet cald, de om matur care incearca sa ii calmeze pe copii speriati, dar si ea la fel ca si restul era ingrijorata si inspaimantata de gandul ca suntem cu totii blocati intr-un hotel cu un criminal. Oh, adu-l te rog si pe Harry cu tine daca il gasesti, trebuie sa raspunda si el la cateva intrebari.

Am aprobat din cap, realizand ca habar nu avea ca Harry se afla adormit in camera mea, si am inchis usa, expirand cu putere. Mi-am intors privirea spre cei adormit din incapere. Nu m-am obosit sa ii trezesc inca asa ca m-am indreptat spre dulap, schimbandu-ma cu o pereche de blugi si un pulover lung inainte sa merg in baie si sa ma spal pe fata.

M-am indreptat spre Harry, intrand in mica zona libera dintre paturile noastre, si m-am aplecat spre el, presandu-mi mana de spatele lui tare, simtind pana si prin materialul bluzei lui cat de calda ii era pielea. Pentru un moment nu am fost in stare sa il trezesc, dorindu-mi sa fi avut mai mult timp liber sa ma holbez la el, la ochii lui inchisi, la buzele alea usor despartite si la intregul lui chip ce parea atat de tanar si vulnerabil, relaxat.