Time

Capitolul 11 - Castig dublu

-Bravo fetelor, zice antrenoarea cu un zambet mandru pe fata. Ati facut amandoua excelent. Dar numai una va fi sefa semestrul ast. M-am gandit foarte bine si am sa merg pe un drum nou anul asta. Jennifer, bravo, ai fost aleasa.

Dianna, Eleanor si restul grupului sareau in sus si alergau spre mine. Fata mea era cam aceiasi cu fate Rebeccai. Soc si uimire.

-Cum? intreaba ea apasat si nervos.

Dianna si Eleanor ma imbratiseaza.

-Vreu sa vad cum va fi anul acesta cu o conducatoare diferita, zice antrenoarea si imi zambeste. Dar ai fost si tu minunata, toate sunteti minunate, dar vom avea de munca.

Zambesc victorios spre Rebecca si stiam ca am sa platesc pentru asta mai tarziu dar ma bucur de moment. Nu am crezut ca am sa castig si totusi uite-ma. Si cateaua a fost zdrobita. Misiune terminata. Rad si le imbratisez si pe celelalte fete si pornim toate spre vestiar.

...

Ochii mei urmareau cel mai prost film pe care la-as fi putu vedea intr-o viata. Era ora 8 seara si Eleanor avea capul adormit pe umarul meu cu o ponga de jeleuri rasturnate pe burta. Dianna era intinsa, in pijamale, cu un bol de floricele in poala si cu un picior pe jos. Eu ma tot gandeam la Harry. Nu mi-a trimis un singur mesaj. Ar trebuii sa isi ceara scuze. Dar mai sunt doar 2 ziel si nu va mai fi ghidul meu. Sunt curioasa daca o sa mai stea cu mine asa de mult cum sta acum.

Ma ridic cu grija de pe canapea, fara sa le trezesc pe fete si merg in camera mea. Apuc o patura si o intind peste fete. Inchid televizorul si intru in camera mea si inchid usa in urma mea. Merg spre telefonul de pe masa si nici un mesaj de la Harry sau de apel pierdut. Plictisita apuc totusi telefonul si o sun pe mama.

-Buna mami, ii zic la telefon si ma asez in pozitia lotus in pat.

-O, hey draga mea.

-Ce fa-

-Draga mea, nu pot sa vorbesc, imi pare rau. Te sunt maine cand pot, ma intrerupe mama trista.

-E -e ok. Vorbim maine.

Inchide telefonul dupa ce imi spuna un ,,te iubesc,, rapid. Evident ca nu are timp. Nimeni nu are timp. Asta e problema cu timpul. Nu este destul. 

Arunc telefonul nervoasa in pat si imi pun fata in maini. Cineva bate la geamul meu si eu ma ridic alartama. Il vad pe Harry in fata geamului si imi face semn sa ii-l deschid. Dau ochii peste cap si il deschid iar el intra usor inauntru.

-Ce mai vrei acum? il intreb si imi incrucisez mainile la piept.

Inchid geamul de la frigul de afara si ma intorc la pozitia mea. 

-Imi pare rau, zice cu jumatate de gura in timp ce isi da ochii peste cap.

Ridic o spranceana. Mai bine de cat nimic.

-Nu te iert, ii zic si ma asez in fund pe pat.

-Gah, mereu esti asa de rea?

-Eu? Rea? Tu esti ala nesuferit, ii zic sincer.

-Poftim? zice de parca nu a auzit.

-M-ai auzit si nu am de gand sa imi retrag cuvintele, ii zic sigura pe mine.

Deschide gura de uimire si isi mijeste ochii.

-Bine, zice si isi da iar ochii peste cap.

-Acum ce vrei? il intreb.

Bine ca recunoaste ca e un pampalau, daca nu facea macar asta cred ca i-as fi dat cu o vaza in cap.

-Ma plictiseam, zice si zambeste in timp ce faci pasi spre mine.