Tradarea (Pauza)

Prolog

Frica pune stăpânire pe mine tot mai mult. Știam că va veni după mine, cum promisese cu luni în urmă. Chiar dacă eu speram că va fi prins înainte de a-și îndeplini promisiunea, iată că inevitabilul se întâmplă, acum sunt din nou cu el, răpită, prizoniera sa.

Știam ce voia, ce nu a apucat ultima dată: să mă facă a lui. Corpul meu, asta e ce a dorit încă de când m-a vazut prima dată și se observa în privirea sa. Uram faptul că am ajuns aici din nou, în ciuda faptului că tata făcuse tot posibilul să fiu protejata. Iar el, protectorul meu, s-a străduit să mă ţină aproape, dar inevitabilul tot se întâmplă oricât de mult am incerca să ne opunem. Aș vrea să fie aici, acum să mă salveze, să mă apere, doar să-mi fie aproape. Prezenţa lui în viaţa mea m-a schimbat. El m-a schimbat, făcându-mă să mă îndrăgostesc de el iremediabil și irevocabil.

Îl văd apropiindu-se având o privire care mă înspăimântă, așa că închid ochii, doar că să nu îl mai văd. Îi simt respirația pe fata mea, e prea aproape, mult prea aproape. Încep să tremur, tot corpul parcă cerea să fie eliberat, în timp ce simțeam cum mă atinge ușor pe braţ urcând spre umăr, apoi spre gât, ajungând la faţa mea. Îmi mângâie obrajii, apoi îmi șoptește făcându-mă să tremur și mai tare:

- De când aștept acest moment! În sfârșit vei fi a mea. Nu îti fie frică, totul va fi bine.

Dar eu nu pot să spun nimic, am gura acoperită, nu pot să mă mișc, căci sunt legată de mâini. Frica mă cuprinde din ce în ce mai tare, iar dorința ca el să fie aici să mă salveze e tot mai puternica. Te rog, salvează-mă! Te rog! Te rog!

Niciodata nu aș fi crezut că o trădare va fi punctul de început al unei povești de dragoste. Povestea mea, iubirea mea...

--------------

Poveste noua...O am in minte de mai multa vreme, scrisa si pe hartie..o parte cel putin :D...Sper sa va placa, si va rog lasati pareri, ca sa stiu ca scriu pentru cineva... Va pup :*