Miraculos"Aflarea Adevărului"||Vol.I&II✔

2.Sperante si Intamplari

●Marinette story
........
-Marinette, vreau sa te întreb ceva...
-Si...sigur..spune..!
-Îți place de mine?
O nu! Se intampla! Ce ii voi spune??? Dacă visul din seara trecuta era un semn ca asa se va întâmpla??
-Ăăhm...eu? Nuu...! Dar ca prieten...d..da...
-Ok..acum scuze, dar cred ca ar trebui sa plec...
Oh nu! Cred ca l-am supărat vazandu-i fata schimbata din senin...Oare ma place? Hmm...nu prea cred...e imposibil, dar totusi poate l-am supărat cu ceva, iar acum vrea sa plece...asa ca mi-am luat un aer adânc în piept și am spus:
-Ămm...chiar nu poți sa mai ramai sa ne uitam la un film?* nu pot sa cred ca am spus asta!!! Off...sunt îngrozită de ce va răspunde...cred ca am fost prea directa, iar acum cine stie ce crede acum despre mine...
-De..sigur!
Nu prea l-am convins sper sa nu creadă a sunt o ciudata...
-Ce gen de film preferi? De groaza sau de dragoste sau..
-De groaza, tu?* a spus el
-Ahm..la fel...* nu pot sa cred ce am făcut! M-am băgat singura în situația asta! A ales un film de groaza ceea ce pe mine nu ma prea incanta ideea după ultima data când am văzut unul...dar am facut asta doar pentru ca el a ales acel film...
Filmul a început. Cum Alya nu era aici și nu aveam dupa cine sa ma ascund, am luat o perna și am strâns-o în brate.Filmul avea ca personaj principal o mama fantoma care isi cauta fiica in viata.Mda..nimic ciudat pana ce acea "mama" isi intoarce capul la 360 de grade si umbla pe dos, provocandumi un mic racnet.Mda..pun pariu ca i-am dat inca un motiv în care sa ma creadă o ciudata, dar dintr-odata am simțit cum o mana s-a apropiat de umarul meu drept, imbratisandu-ma. Simteam cum toată eram roșie si parca toți fluturasii din stomac voiau sa iasă complet din mine. La un moment dat aud cum vocea blondului se auzise în încăperea micuța.
-Auzi, voiam sa te mai întreb ceva și știu ca va părea ciudat, dar pentru tine a fost doar o provocare sau ai simțit ceva?
În acel moment se simțeam cum liniștea mi-a pătruns camera vreo 5 minute.
-Scuze...poate nu trebuia sa îți pun întrebarea asta.Mai ales ca..acum mi-am dat seama ca din greseala te-am mai intrebat si mai devreme daca simti ceva pentru mine si era evident ca vei zice acelasi lucru si acum...Off..imi cer scuze Marinette* continua
-Nu Nu Nu!Nu ai de ce sa iti ceri scuze!E in regula!Dar in legatura cu asta..eu..
*In acel moment simteam ca ar fi trebuit cu adevărat sa ii spun insfarsit ce simt pentru el.Sunt atât de bucuroasa ca, totuși, deși încă nu simte în totalitate, simte ceva pentru mine și asta ma face sa fiu fericita, dar tot nu pot să-i spun încă nimic din teama acelui vis...* eu..am nevoie de..timp..
-Ca sa te gandesti daca ai simtit ceva?
-Nu stiu..nu..cred..adica..da?
-Uite, e in regula daca nu ai simtit nimic.Nu vreau sa te fortez sau sa minti.Sper doar sa nu te fi suparat..
-Nu, nu ai avut cu ce sa ma superi..!Uite, eu ma duc sa aduc din bucătărie popcorn și niște suc, e in regula?
-Sigur dacă nu te deranjează...
Dupa o vreme când filmul era pe sfârșite, am vrut sa i-au sucul, dar din greseala l-am varsat pe telefonul lui Adrien!
-O doamne!!! E un dezastru!! Îmi cer mii de scuze!! Eu...eu ..chiar nu am vrut!!
-O nu! Tata cred ca ma va omorî!
-Stai! Poate pot sa fac ceva sa te ajut!
-Nu, stai Liniștită Marinette, poate ar fi mai bine sa plec...oricum s-a terminat filmul. Ne vedem mâine la școală, pa!
-Pa...
După ce Adrien a plecat, m-am prelins de ușă dezamăgită de ce prostie tocmai am făcut și lăsând lacrimile sa curga incet pe obrajii mei.Am fugit repede în camera mea, unde mi-am cufundat capul în perna de pe pat. La un moment dat, un ciocanit în geam îmi atrase atentia.
-Ce cauti tu aici?*întreb eu motanul ce se uita uimit de tristețea de pe fata mea.
-Am trecut prin preajma si te-am vazut plangand...Ce ai pățit ?
-Nu e treaba ta!
-Sunt sigur ca te va face sa te simți mult mai bine e dacă te eliberezi spunându-i cuiva...
-Da, dar de ce ti-as spune ție?
-Pentru ca suntem prieteni, nu?
-Si de când suntem noi doi prieteni? ma rog, adică om fi noi sup...
-Om fi noi ce?
-Nimic, nu contează...
-Oricum, dacă tot spui ca încă nu suntem prieteni, vrei sa fim de acum?
-Off...prea bine...oricum nu cred ca mai am alti prieteni inafara de Alya, Nino și, de tine...
-Nu ai uitat de cineva ?
-De cine ?
-De fotomodelul ala Adrien.Am auzit ca a fost pe la tine.
-Tu de unde stii atatea? Ne-ai spionat?
-Nu. Dar ți-am spus ca eu trec mereu patruland in tot orasul si prin aceasta zona, asa ca vad tot ce se intampla...
-Aha...
-Deci?
-Deci ce?
-Nu mi-ai răspuns la întrebare
-A...pai...răspunsul e ca...nu știu. .nu prea cred ca imi este prieten ci dimpotrivă, cred ca ma uraste...
-De ce spui asta?
-Pai am varsat din greseala suc pe telefonul lui și cred ca s-a suparat rau de tot pe mine...
-Ei vezi ca în final am reușit sa te conving sa imi spui ce ai pățit?
-Pff, Motan prostut...
-Uite, crede-mă ca nu te uraste, ba eu cred ca te place...
-Tu de unde stii?
-Ămm...pai...nu stiu...asa cred eu...
-Cu crezutul tău nu ajung departe...
-Ei haide, vrei sa facem un pariu?
-Of..
-Daca maine la școală, Adrien va sta cu tine absolut toată ziua , îmi datorezi o seara intreaga pe turnul Eiffel.
-Prea bine motănel...dar sa nu cumva să-i spui ceva despre mine sau sa te bagi , ca de nu, o sa ai de a face cu mine.
-Bine.

* A doua zi*
●
●
●
●
----------------------------------------------------
[...]