Fall In Love

⚫️2️⃣4️⃣⚫️

-Luni, ora 18:51-

Doctorul ne-a anuntat cã la ora 19:00 o sã vinã împreunã cu o asistentã pentru a-l deconecta pe Luke de la aparatele care s-ar putea sã fie singura lui sperantã de supravietuire. Toti ne aflam în salonul lui, bãietii se plimbau de colo-colo, pãrinti lui erau cei mai distrusi, priveau în gol de când au intrat în salon, iar eu, eu de la stres am reusit sã-mi rup patru unchii si dupã cum îmi muscam buza mi-a dat sângele. La un moment dat aud o foire, ne întoarcem privirea spre pat si mã apropi usor de el. Îi i-au mâna si simt o strânsoare usoarã. Pe fata mea apare un zâmbet, iar lacrimile nu întârzie sã aparã. Îmi înorc privirea cãtre ceilalti care nu întelegeau de ce reactionez asa:

-Se luptã în momentul acesta! spun si îi strâng mâna la fel de usor cu ma fãcut-o si el.

Luke P.O.V. (cred cã noi toti îl asteptam 😍)

Timp de douã zile stau în nenorocitul ãsta de pat...bine trupul meu. Aud si vãd absolut totul dar nu pot sã spun nimic sau sã dau vreun semn cã sunt lângã ei. Nu pot sã cred cã în asa circumstante am reusit sã-mi revãd printesa. Încerc din rãsputeri sã mã trezesc, dar cu cât încercam mai mult cu atât mã epuizam mai rãu. Asta amintindu-mi într-un fel de nisipurile miscãtoare, "cu cât te zbati mai tare, cu atãt te scufunzi mai repede" , asa cã am decis sã o i-au pas cu pas. Pânã acum planul a mers de minune, am reusit sã-mi misc mâna si mã bucur atât de mult cã am reusit sã o misc chiar atunci când mâna scumpei mele iubite era împleticitã cu a mea. Aceasta a observat asta si i-au dat lacrimile. O doamne cât as da sã ies de aici si sã o sãrut si sã-i spun cã totul e în regulã, a plâns zilele aste încât am plâns si eu (asta rãmâne între noi).

-E ora 19:00. vocea lui Mike sparge tãcerea , anuntându-ne ora apoi îsi bagã telefonul înapoi în buzunarul pantalonilor.

-Sper sã m-ai facã ceva, pânã ajunge doctorul! spune Rose uitându-se la mine.

Aud usa deschizându-se, pe ea apãrând doctorul cu o asistentã care avea o foaie în mânã.

-Sunte-ti pregãtiti? întreabã el punând mâinile pe firele care deconectau fiecare aparat.

Toti îsi prind mâinile doar Rose avea mâinile strânse cu ale mele. Doctorul deconecteazã firele si simt cã ultima fãrâmã din mine se duce, privirea mi se întetoseazã si apoi, negruu.....

Rose P.O.V.

-Noteazã, ora decesului 19:07. spune doctorul, eu afundându-mã tot mai mult la pieptul lui Ashton, plângând ca deobicei în ultimele douã zile.

Doctorul iese urmati de toti ceilalti, eu cu Ashton rãmânem ultimi, eu încã uitâmdu-mã la puiul meu cum stã întins în pat ca într-un somn dulce care va dura pentru totdeauna. Îi fac semn lui Ash cã vreau sã plec, el aprobând si prinzându-mã grijuliu de încheieturã. El iese primul dar eu rãmân blocatã în tocul usi când aud un gemãt înfundat venind din interiorul salonului. Îmi eliberez mâna din a lui Ash si mã intorc pe cãlcâie si fac trei pasi si ajung în stânga patului lui. Pleoapele lui se miscau, pânã usor, usor îsi deschide ochii dezvãluind din nou ochii aia de care m-am îndrãgostit încã de la început. Îsi întoarce privirea spre mine apoi spre ceilalti care au intrat înãuntru când m-au vãzut pe mine agitatã.

-C-c-cine sunteti v-vo-i-i? spune el confuz, eu punându-mi mâna la gurã de uimire.

-Nu-ti amintesti? întreb simtind alt rând de lacrimi invadându-mi ochi

-Glumeam doar, crede-ti cã scãpati asa usor de mine?! spune râzând dezvãluindu-su gropitele.

-Mã duc dupã doctor! spun mama si tatal lui la unison