Fall In Love

⚫️2️⃣3️⃣⚫️

Trag aer în piept si apas usor pe clanta usi aceasta scotând un sunet care îmi deranjeazã urechiile. Instantaneu mirosul de medicamente si dezinfectant îmi inunda nãrile. Îl observ cu groazã pe scumpul meu iubit înconjurat de mii si mii de aparate. În mâna dreaptã avea mai mult de 4 ace înfipte în piele. Capul îi era înfãsurat cu un pansament usor rozaliu din cauza sângelui. Trag scaunul lângã pat si îi i-au mâna intra mea, încolãcindu-mi degetele cu ale lui. Îi ridic mâna la nivelul buzelor mele si plasez un sãrut pe ea. Mâna lui era mai rece ca de obicei, asta fãcându-mã sã vãrs câteva....bine mai multe lacrimi care încercam sã le sterg. Uneori chiar aveam senzatia cã nu mai respirã deoarece pieptul lui se misca foarte lent, dar aparatele îmi confirmau cã este în viatã.

Stau si îi mângâi podul palmei cu degetul mare si-i privesc chipul palid. Dacã nu o sã mai pot sã-i privesc acele oceane albastre, dacã nu o sã-i mai aud vocea rãgusitã sau dacã nu o sã-i ma-i simt îmbratisãrile protectoate care mã înveleau în cea mai frumoasã stare, "iubirea".

Un ciocãnit în usã mã trezeste la realitate, murmur un "intrã" si pe usã intrã cei trei frati de suflet ai lui Luke. Mã ridic de pe scaun si îmbrãtisez si pe Ashton si pe Michael, iar Calum îmi întinde un pahar cu cafea.  Ne asezãm pe caneapeaua care se afla în fata patului si privesc în gol.

-Deci cum s-a întâmplat toatã tãrãsenia asta? întreb îngrijoratã si pentru ei.

-Pai aveam concert aici în Melbourne. Toti patru eram în cabinã si cântam, când Luke ne spunea cã vrea sã iti trimitã un mesaj asa cã a iesit din cabinã ca noi sã putem repeta. Dupã cum stiu, el sa asezat pe un scaun din spatele soferului. Soferul a pus o frânã bruscã, poate a vãzut ceva , posibil o cãprioarã. Autocarul a alunecat si am intrat în parapet foarte puternic. Fata este distrusã, dar în spate unde ne aflam noi *spune si face semn cãtre ei* doar geamurile s-au spart, cauzându-ne doar leziuni minore. De sofer, chiar acum ne-au spus niste doctori cã a fãcut un atac de cord si a murit din pãcate. De Luke nu stiu încã ce sã spun dar sperãm sã se facã bine, pe lângã cã este cel mai tânãr dintre noi vreau sã fie fericit în continuare cu tine. Ne vorbea întruna de tine, cât de frumoasã esti, cã mai era o lunã si vã vedeati din noi. Rose îti spun cu mâna pe inimã, bãiatul ãsta te iubeste mult. spune Ashton absolut totul dintr-o suflare, scãpând ici-colo câte o lacrimã.

Stãm si ne uitãm toti spre patul lui sperând mãcar sã ne dea un semn, oricât de amãrât ar fi, doar un semn.

-Ok, copiii, eu plec! Trebuie sã anulez restul tour-ului si trebuie sã vorbesc cu Victoria, fiindcã a fãcut o crizã de plâns de când a auzit de accident! spune Ash si iese din salon.

Am mai sta vreo orã cu Calum si Michael, apoi au zic cã trebuie sã plece si ei. Acum rãmasã în salon cu iubirea vieti mele, mã reasez pe scaun si îi prind mâna într-amea. Îmi asez capul grijuliu pe pat si adorm.

~dimineata~
Mã trezesc cu o durere groaznicã de gât si îmi ridic capul de pe suprafata deja incomodã a patului. Îmi masez usor ceafa si alung starea de întepenire. Când privirea mi se focalizeazã observ pe calaltã parte a patului un doctor care privea niste hârti apoi le închise într-un dosar si mã fixa cu privirea.

-Bunã dimineata domnisoarã!

-Bunã! spun cu vocea încã rãgusitã de la somn.

-As vrea sã vã dau o veste nu prea bunã.

-Vã rog nu mã speriati. instantanu somnul disparu si starea de neliniste apãru.

-Îmi pare rãu, dar dacã panã maine nu se trezeste, o sã trebuiascã sã-l deconectãm de la aparate. spune cu o voce tristã

Din noi ochii mei dvin mai sticlosi ca niciodatã, vederea mi se întetosiazã si cad pe gresia rece a salonului spitalului si încep sã plâng, ma-i ceva ca un bebelus nou nãscut, dar nu asa drãgut. Doctorul mã ajutã sã mã ridic si apoi iese din salon. Mã îndrept spre pat si mã aplec usoc pentru a-i putea vedea chipul încã palid.

-Haide iubitule, te rog trezeste-te! Am nevoie de tine, noi toti avem nevoie de tine! Vreau sã-ti vãd ochi, vreau sã-ti vãd gropitele, vreau sa-ti simt buzele moi peste ale mele. Te iubesc, Lucas! Orice ar fi, te rog deschide-ti ochi. Aud un suspin care în prima fazã credeam cã vine de la el dar mai apoi m-am întos si i-am vãzut pãrinti. Am mers direct la ei si i-am îmnrãtisat pe amândoi. În salon se auzeau doar plânsetul si suspinele noastre. Ne-am desprins din îmbrãtisare apoi am iesit din salon vroind sã le dau un moment pãrinte-copil. Mã îndrept spre aparatul de cafea si îmi aleg una neagrã fãrã zahãr sau lapte. Ridic bãutura fierbinte la nivelul buzelor dar nu reusesc sã beau deoarece cineva se bagã în mine si scap toatã cafeaua pe mine. Îmi musc buza inferioarã datoritã arsuri create de cafeaua fierbinte. Îmi revin si observ doctori fugind ca bezmeici dintr-o parte în alta. Când observ cã toti se îndrepatã spre salonul lui Luke încep sã fug pe coridor spre salon. Ies pãrinti lui la fel de rãvãsiti ca mine înafarã de pata uriasã de cafea de pe bluzã.

Dupã aproape o orã de asteptare iese din salon doctorul, iar noi ne ridicãm îndreptându-ne privirea spre el.

-Inima lui a cedat dar am reusit sã-l stabilizãm, acum este bine, dar este tot în comã. Acum totul depinde de el dacã îsi doreste sã trãiascã, timpul se scurge, repede! spune si pleacã, lãsându-ne cu o durere imensã în inimã.

Intru în salon si primul lucru care îl fac este de a-l sãruta cast pe buze, poate asta va fi ultima datã când le voi mai simti..........

~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*
Salut, ce face-ti frumosilor?
Asa cã tot stãteam pe bancã afarã, am zis sã scriu capitolul acesta.
Sper cã va plãcut!
Lãsati-vã parerile mai jos! ⬇️⬇️⬇️🌟🌟🌟

See you next time! Love you guys!!! Pwpp 💜💜❤️❤️💖💖💗💗💚💚💛💛💙💙😍😍💋💋😘😘🌟🌟👑👑

                                                                 1663 cuvinte