Eyes Open

Capitolul 13

CAPITOLUL 13

Cum ajung in apartamentul nostru, prima mea grija este sa merg direct in camera mea si sa ma trantesc in pat. Drumul fusese mult prea obositor pentru mine, si nu atat distanta, care fusese destul de scurta cat gandurile pe care mi le tot facusem intregul drum. Acum nu imi mai pasa de nimic, aveam sa imi joc rolul apoi sa ma intorc acasa si sa stau in sfarsit linistita.

Fata de prima mea vizita aici, cand fusesem incantata de tot luxul, acum uram totul. Imi doream sa ajung acasa si sa uit aceasta imagine oribila si inzorzonata a Capitoliului. Dar stiam ca nu o puteam face... nu ma puteam linisti pana cand nu ma razbunam. Snow trebuia sa primeasca odata pentru totdeauna ce merita pentru ca o condamnase pe mama la moarte, pentru ca ne transformase in niste masini de razboi si ne aruncase in Jocuri, pentru ca o tortura pe Glimmer si pentru ca omorase multi alti oameni inainte.

Ma uit la ceasul ce imi era atarnat la gat, un dar de la oamenii din Districtul 1 si descopar ca e timpul sa plec pentru a incepe tortura dinainte de petrecerea organizata in cinstea noastra in aceasta seara la vila Presedintelui Snow. Un alt lucru pentru care uram Capitoliul era acela ca, nu te lasa niciodata sa arati cum vrei, sa fii natural, trebuia tot timpul sa ti se retuseze toate defectele, sa diu imbracat in haine ciudate si toate astea doar de dragul vreunui moft al modei.

Cand intru in camera stilistului mei, il zaresc pe batranul Flavius stand in fata unui sifonier cu oglinzi aurite de o parte si de alta a usilor. Ii vedeam nehotararea zugravita pe chip si totodata ii puteam jura ca zarisem si teama.

    -Sunt sigura ca iti va placea, imi spune apoi deschide sifonierul si scoate la iveala o rochie neagra.

Nu apuc sa o studiez prea bine deoarece echipa mea pregatitoare ma taraste catre o masuta de toaleta, ma imping pe scaunul moale si incep sa faca tot ce fusesera instruiti. Tin ochii inchisi tot timpul, chiar si atunci cand ma imbraca, deoarece chiar voiam sa descopar diferenta si totodata sa pot admira frumusetea rochiei in voie.

Atunci cand Flavius imi spune ca sunt gata, deschid ochii si descopar ca ma aflu in fata unei oglinzi mai mari decat mine ce imi permite sa ma vad din cap pana in picioare. Rochia neagra   este minunat croita astfel in cat materialul se misca dupa cum ma misc si eu si este atat de comoda in cat simt ca nu am nimic pe mine. Rochia este putin dedesubtul genunchiului, iar restul de picior, care nu e ascuns de aceasta este infasurat in pangici negre cu modele aurii ce provin de la sandalele, de acelasi culori ca si panglicile, cu care sunt incaltata. De asemenea acelas model cu auriu de la sandale se regaseste si pe poalele rochiei.

Uitandu-ma mai atenta in oglinda observ ca  nu insistasera prea mult pe machiaj, aveam trasate doar cateva linii aurii pe pleoape in rest nimic. In schimb parul completa simplitatea machiajului, fiind prins intr-un coc complicat in care strecurasera o panglica aurie.

Nu inteleg de ce Flavius imi alesese tocmai aceasta combinatie doar negru si auriu, dar uit repede de asta cand descopar ca, port pe spate un set de cutite.

    -Am vrut sa dedic aceasta seara prietenei tale, imi spune de parca mi-ar fi citit gandurile. Glimmer merita sa ne aducem aminte oricand de ea chiar si in clipele in care credem ca a disparut.

Pentru un moment simt ca impetresc. De unde stia Flavius de Glimmer, de unde stia ca traieste? Acesta ma apuca de mana si ma poarta pana la iesirea din camera.

    -Mult noroc, imi spune, apoi ma saruta pe obraji. Dar inainte de a deschide usa se opreste pentru cateva secunde scotocind ceva prin buzunare. Ai grija unde o pui data viitoare, e prea valoroasa pentru a o pierde. Imi prinde brosa pe interiorul rochiei, dar exact acolo unde ar fi trebuit sa o port pe exterior.

Era imposibil ca si Flavius sa faca parte din rebeliune, dar... pana la urma invatasem ca orice era posibil.

Cand ies in hol, il vad pe Cato imbracat intr-un costum ce avea aceleasi culori ca si al meu. Vine direct la mine si ma saruta.