Eyes Open

Capitolul 5

CAPITOLUL 5

Stau pe placa mea intre Marvell si baiatul din ditrictul 10. Cato e mai departe, dar nu imi fac griji pentru el. Serios... nici macar el nu-si face.

Anul acesta s-a ales o arena destul de normala, o padure, iar Cornul Abundentei este plasat intr-o poiana uriasa.

Nici nu apuc bine sa ma orientez, ca minutul in care trebuia sa nu ne deplasam de pe placi se si termina si aud gongul. Nu fac nimic altceva decat sa alerg fix spre cornul abundentei si sa incep sa caut un set de cutite. Caut disperata prin toate cutiile si ruxacurile. Nu gasesc ceea ce-mi trebuie, iar baia de sange a inceput. Cred ca gluma mea pe seama lui Marvel s-a adeverit deoarece il vad cu o gramada de sulite in mana ucigand pe cine intalneste in cale.

    -Hei, cutitas! imi striga cineva nu de foarte departe. Prinde!

Glimmer imi arunca un saculet de piele in care erau cel putin 20 de cutite.

    -Mersi sclipici! am strigat apoi am infipt un cutit in primul om care mi s-a ivit in cale.

Poate ca fusese de ajutor, dar faptul ca-mi spusese "cutitas" nu il voi trece prea usor cu vederea.

De odata o vad in departare pe fata din 12. Dar chiar inainte sa arunc cutitul baiatul din 9 vrea s-o atace cu o secure, iar cutitul meu se infige in el. Soarta... Arunc cel de-al doilea cutit spre Katniss, dar aceasta se fereste cu ruxacul, cutitul infigandu-se in el. Cand imi pregatesc si cel de-al treilea cutit e prea tarziu, ea o porneste la fuga. Nu ma las mai prejos si alerg si eu dupa ea, dar sunt cat pe aci sa fiu nimerita cu o sabie de fata din 4. Lovitura ma doboara, iar bratul meu e plin de sange. Cand se pregatea sa-mi dea lovitura mortala, o vad cazand cu o sageata infipta in gat.

Glimmer vine alergand la mine. Cred ca tocmai a fot iertata pentru "cutitas". Atunci cand se apleaca spre mine, il vad pe baiatul din 5 incercand sa arunce un topor spre ea. A fost ultima lui incercare, caci, mi-am adunat toata forta si am aruncat un cutit spre el cu bratul sanatos. Cu toate ca nu a nimerit inima, l-a ucis pe loc. Acum eu si Glimmer eram chit. Durerea din bratul meu se intensifica. Incepeam sa nu imi mai simt bratul, iar cand m-am intors am vazut doar o gramada de sange ce picura peste tot. Am tipat si nu mi-a venit sa cred ca acel sunet a iesit din gura mea.

    -Stai linistita! mi-a spus Glimmer. Da-mi voie sa ma uit.

Am incuviintat, de parca as fi putut face altceva.

    -Marvel! a inceput sa urle Glimmer. Marvel!

Se parea ca Marvel era un fel de animalul ei de companie fiindca a venit imediat la ea.

    -Unde e Cato? am intrebat.

    -Nu conteaza, Clove. m-a repezit Glimmer apoi s-a intors catre Marvel. Dute si uita-te prin toate cutiile si gaseste una cu medicamente! Acum! a tipat ea vazand ca Marvel nu se miscase de loc.

Am inceput sa tip, durerea devenind insuportabila. Am inchis ochii si am inercat sa-mi imaginez ca nimic din ce s-a intamplat pana acum nu era adevarat, ca eram intr-un cosmar si aveam sa ma trezesc in patul meu, acasa.

    -Ce stai si te holbezi ca un prost la ea. Du-te dupa cap sec si cautati cutia cu medicamente!

Deschid ochii pentru a-l vedea pe Cato cum o ia la fuga.

    -De ce l-ai trimis de aici?

    -Fiindca Marvel nu isi gaseste nici creierul fara ajutor, dar o cutie cu medicamente.

Glumele pe seama lui Marvel aveau mereu efectul de a ma binedispune.

Glimmer imi scoate geaca si se uita mai atenta la rana mea.