Eyes Open

Capitolul 3

Tot ce a urmat dupa aceea nu  a fost decat o insiruire de imagini. Imi amintesc vag cum ne-au dat jos din tren apoi ne-au dus la Centrul de Remodelare. Acolo ne-au despartit. Tot ce am sperat in acel timp a fost sa se termine cat mai repede. Dupa ce m-au facut "frumoasa" in viziunea lor m-au condus in apartamentul meu fara ca macar sa-l intalnesc pe Cato.

Nu ii puteam intreba de el, ar fi creat prea multe banuieli asa ca am preferat sa iau cina in liniste si sa-mi astept stilistul.

Dar, cand s-a deschis usa, am vazut-o pe Enobaria, mentorul meu.

Uneori chiar ma facea sa-mi fie teama. Statura ei, trasaturile ei ferme, privirea ei de gheata, nu aveau darul decat sa-mi dea fiori.

    -Clove!

Nu am vrut sa-i raspund, nu-i eram datoare cu nimic.

    -Clove! a strigat ea.

    -Da. am raspuns fara ca macar sa intorc ochii spre ea.

De cand o vazusem prima data in tren ma facuse sa ma cutremur. Spre deosebire de Brutus care il trata pe Cato ca pe un invingator, ea nu era deloc convinsa de abilitatile mele de luptatoare.

    -Stiu ce simti pentru el. Felul in care il privesti, felul in care ii sorbi fiecare cuvintel...

    -Nu e treaba ta! am ripostat eu.

    -Clove, i-ati gandul de la el. Nu te place si chiar daca ar face-o eu si Brutus nu am permite ca asta sa fie vazuta de public. Dar trebuie sa intelegi, nu esti de nasul lui.

    -Repet! Nu e treaba ta! De ce nu intelegi?!

    -Clove, eu doar incerc sa te ajut, in regula?

    -Da, da, sa ma ajuti... Eu nu am incredere in nimeni, iar tu esti prima pe lista!

    -Nu pot sa cred ca Arwen a facut asa o pramatie! a spus ea apoi a dat sa plece.

    -O cunosti pe mama?

Ea s-a intors putin din drum aruncandu-mi o privire nu prea placuta.

    -Normal ca o cunosc a castigat jocurile cu 5 ani inaintea mea, mi-a fost mentor. Nu o voi uita niciodata. M-a invatat cele mai bune tactici de aruncare cu cutitul. Nu am crezut niciodata ca ii voi fi mentor fiicei sale.

    -Imi este dor de ea. Daca ar fi fost aici ar fi stiut ce sa-mi spuna.

    -Clove, poate nu o pot inlocui, dar tot ce iti pot spune este sa te feresti de belele. Fa audienta sa se teama de tine, iar in arena, nu arata mila.

    -Nu-ti face griji, nu am asa ceva.

    -Sa speram. Acum grabeste-te stilistul tau te asteapta. Si nu uita: parada asta egal sponsori!

Am iesit din camera lasand-o singura pe Enobaria. Cu toate ca o cunoscuse pe mama, tot nu puteam s-o suport si, sincer, chiar nu as vedea-o alergand pe la sponsori sa ma ajute. Asa ca, eram pe cont propriu. Speram doar sa nu am nevoie de ajutor.

Am intrat in camera stilistului meu, iar acesta, mi-a inmanat costumul de  parada. Ca de obicei, gladiatori.

Am imbracat repede armura apoi am fost escortata pana la grajdurile de unde aveam sa luam carul. Acolo l-am intalnit pe Cato, pentru prima data de la sarutul nostru din tren.

    -Draguta armura! a spus el.

    -Sigur, Cato, spui asta de parca a ta ar fi diferita.

Cato a zambit, dar zambetul lui a disparut la vederea lui Brutus. Enobaria inca nu aparuse.

    -Haideti, urcati-va in car, trebuie sa inceapa.

L-am ascultat si ne-am urcat in car. In scurt timp, parada a inceput. Dupa ce si-au facut aparitia tributurile din districtul 1, Glimmer si Marvel, am urmat noi.

Ca de obicei, oamenii ne adorau. Cine nu ar fi adorat invingatorii?

Carul nostru a inaintat pana in fata balconului presedintelui Snow.

Pana cand si-au facut aparitia si celelalte tributuri, nu m-am putut gandi decat la ziua de maine. Urmau antrenamentele, acolo unde, in mod normal se consolidau aliantele.

Sarutul lui Cato, din tren, a pecetluit alinta noastra tainica, dar, conform traditiei, trebuia sa ne aliem cu cele mai bune tributuri. Si cine altcineva aveau sa fie cele mai bune tributuri inafara noastra si a districtului 1.

In timp ce ma gandeam la diferite tactici de a face o alianta cu cei din 1 care sa poata fi destramata cat mai usor, Cato m-a trezit din ganduri.

    -Clove! Uita-te in spate!

L-am ascultat pe Cato si am intors putin capul, dar de ajuns in cat sa-i pot vedea pe Katniss si  Peeta, tributurile din 12, imbracati in costume ce pareau ca luasera foc. Multimea era foarte entuziasmata, lucru care nu imi convenea, deoarece, cum spusese si Enobaria, parada aceasta insemna sponsori.

Dupa plictisitorul discurs al presedintelui, carele noastre s-au intors in centrul de atrenament. Dupa ce am coborat din car am fost asaltai de oameni care veneau sa ne felicite. Dar nu puteam fi atenta la ei. Eu si Cato ne uitam doar la tributurile din Districtul 12, care, ca in nici un an nu iesisera atat de mult in evidenta.

Glimmer, fata din 1, a venit la noi.

    -V-ati descurcat de minune la parada, ne-a spus ea, cu siguranta asta va va aduce sponsori.

    -Multumim. am raspuns eu si Cato in acelas timp.

Si probabil ca ne gandeam la acelas lucru, dorea o alianta. Dar felul in care il pivea pe Cato ma scotea din minti. Ochii ei patrunzatori poposeau asupra tuturor trasaturilor sale pana sa-si dea seama ca ma uitam la ea. Atunci si-a intors privirea, evident rusinata.

    -Cred ca e timpul sa plec, ne vedem maine la antrenamente! a spus ea apoi a disparut prin multime.

    -E de treaba, a spus Cato, s-o vedem cum se descurca la antrenamente.

    -Da, sigur, e clar ca doreste o alianta cu noi.

    -Serios, Clove, oricine doreste o alianta cu noi.

    -Nu fi asa sigur. Pariez ca cei din 12 au o alianta putin mai puternica, i-ai vazut doar, se tineau de mana. Cat poate fi de dezgustator, nu fac decat sa arate publicului cat de slabi sunt.

    -Aparentele inseala. a spus Cato.

Nimeni nu a mai apucat sa spuna nimic deoarece am fost luati si condusi catre dormitoarele noastre.