Eyes Open

Capitolul 10

CAPITOLUL 10

Ingenunchez langa Cato si il iau de mana. Acesta inca mai traieste, dar stiu ca nu mai are mult. Imi lipesc delicat buzele de ale lui. Au gust de sange. Pieptul i se ridica si se coboara din ce in ce mai greu. Ochii lui care pana acum fusesera indreptati spre cer se uita direct in ai mei implorandu-ma. Stiam ce voia de la mine, dar nu ii puteam da. Voia sa ii scot sageata din piept, sa il las sa moara. Dar nu puteam face asta... Nu acum cand asteptam din clipa in clipa sa fim desemnati castigatori.

    -Clove... e tot ce poate spune deoarece un val de sange ii umple gura.

Nu intelegeam de ce aeronava intarzia sa apara. Cato avea nevoie urgenta de ingrijire medicala, poate nici nu mai putea fi salvat. Nu, nu, nu. Era imposibil, trebuia sa existe ceva care sa il poata salva.

    -Clove... te iubesc, continua el.

    -Cato, si eu te iubesc, dar nu te voi ucide. Nu pot sa traiesc cu gandul ca ti-am curmat viata, pur si simplu nu pot!

Imi trec degetele prin parul lui auriu in timp ca ii dau o sarutare pe frunte.

    -Clove, ma doare...

Si abia atunci realizez prin ce chinuri trece. Ii vad lacrimile ce i se scurg pe obraji. Vad cum isi musca buzele pentru a nu urla de durere. Si in clipa aceasta realizez de ce nu vine aeronava. Cadavrele trebuiesc ridicate inainte de a se desemna castigatorul.

E prea tarziu pentru a mai face ceva, Cato nu se poate misca de aici. Nu pot decat sa ii indeplinesc ultima dorinta.

Simt cum lacrimile imi incetoseaza vederea. Mi le sterg cu maneca murdara a gecii si ma uit in ochii lui Cato.

    -O voi face, spun apoi un nou val de lacrimi imi inunda ochii.

Ma aplec sa ii dau lui Cato ultima sarutare. Buzele noastre se lipesc in cel mai perfect si trist sarut al nostru, ultimul de altfel.

Imi pun o mana pe pieptul lui iar cu cealalta apuc sageata.

    -Esti gata?

    -Te iubesc, spune cu glas sfarsit.

    -Si eu pe tine Cato, si eu pe tine...

In clipa in care ma pregatesc sa ii smulg sageata din piept un zgomot asurzitor imi inunda urechile si vad pe cer profilandu-se aeronava Capitoliului.

    -Castigatorii celei de-a 74-a editie a Jocurilor Foamei, tributurile din Districtul 2, Cato si Clove! se aude in difuzoare.

Il prind pe Cato de scara pe care ne-o aruncasera din aeronava apoi ma prind si eu si simt cum curentul electric ne ridica pana cand ajungem in aeronava.

Cato este luat rapid de langa mine si nu incerc sa ma duc dupa el. Stiu ca nu m-ar lasa. Prefer sa stau aici pe podeaua din metal si sa incerc sa-mi limpezesc mintea, dar nu reusesc. Mi se perinda prin fata ochilor fel de fel de imagini din Jocuri: mutantii, Glimmer aruncandu-se in fata lui Cato, cadavrul mutilat al lui Katniss, Cato zacand pe Corn gata sa isi dea ultima suflare.

Imi revin in clipa in care imi dau seama ca stau langa cadavrele ce fusesera ridicate odata cu noi.

Ma indrept spre cadavrul lui Glimmer. Chiar si moarta era frumoasa. Sageata lui Katniss inca ii era infipta in burta, iar sangele i se scurgea din rana. Nu imi pasa daca aveam sa fiu privita ca o nebuna sau nu, i-am luat mana lui Glimmer intr-a mea si i-am spus:

    -Multumesc pentru tot ce ai facut pentru noi...

Lacrimi calde mi se scurgeau pe obraji apoi pe mana lui Glimmer. Dar, inainte sa ii dau drumul manii am simtit ceva care aproape m-a facut sa lesin. Pulsul inca nu i se pierduse, deci Glimmer era inca in viata.