Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 11

— SunHee?

— Vreau să mănânc ceva acum, te rog!

Nici nu m-am gândit vreo secundă să o refuz, doar de teama că aș putea să pățesc la fel ca cei doi din fața casei ce încă ne așteptă.

Am plătit tot ce aveam în coș și înainte să ieșim din magazin, i-am dat micuței de lângă mine o pungă cu jeleuri.

E așa de târziu că doar noi suntem pe stradă. Nici măcar pisică vagaboandă nu e pe vreo străduță lăturalnică, lingându-și blana.

Aud câțiva pași în spatele nostru, dar păreau să fie mult mai în spate și m-am gândit că nu trebuie să încep cu vrun gând paranoic. Noi ce face la ora asta? Probabil că și persoana din spate a ieșit după ceva anume.

Mă opresc puțin și îmi așez punga mai bine în mână, iar acei pași se opresc și ei. Merg și mă opresc din nou, iar cel din spatele nostru face la fel. Am repetat toată chestia asta încă de două ori până când am putut să fiu suficient de sigură că avem o mare problemă.

O strâng puțin de mână pe SunHee, iar micuța se uită curioasă spre mine.

— Când îți spun să fugi, o iei la fugă fără să te uiți în spate, ai înțeles? întreb înghițind în sec apoi zâmbesc.

— De ce? întreabă SunHee puțin speriată. E ceva rău?

— Nu te speria. îi spun zâmbind în continuare. Doar ne întrecem până acasă. Nu crezi că e distractiv?

— Ba da! răspunde SunHee veselă.

Pașii se aud din ce în ce mai aproape, iar inima mea începe să bată mult mai repede, simțind cum se apropie momentul sa fug. Oftez și îmi încleștez mâna în care aveam punga.

Îi simt mâna cum îmi atinge umărul și mă trage înapoi. Îi eliberez mâna micuței instant.

— Start!

Strig și SunHee fuge fără să se uite în spate. Exact cum i-am cerut.

— Mai repede, Sun-Hee sau o să castig!

Strig râzând și SunHee fuge mai repede și mai repede până când era destulă distanță intre noi și ea.

Mă întorc spre cel care m-a prins și pumnul meu se înfige în obrazul sau drept. Scâncesc ușor de durere, dar îmi revin repede.

E prima oară în viața mea când am lovit pe cineva cu pumnul. Nu pot să mint, adrenalina asta e grozavă!

Mă uit spre cel lovit și vad un băiat puțin mai înalt decât mine cu o șapcă verde și haine închise la culoare.

Își întoarce privirea furioasă spre mine, iar obrazul său deja începea să se înroșească.

Nu îmi pare cunoscut și nici nu îmi doresc să-l cunosc.

Mă prinde de păr și mă face să mă las pana când ajung pe jos. Îmi așez mâinile peste alte sale și îl lovesc cu piciorul în cel mai scup lucru pe care-l posedă.

Cade pe jos lângă mine și îmi lasă părul liber, ducându-și mâna în acel loc pentru aș ameliorara durerea. Mă ridic și încerc să fug, încă mă prinde de picior folosindu-și cealaltă mână.

Reușesc să-mi lovesc bărbia și puțin fruntea în cădere. Tipul ăsta face cumva și se ridică înaintea mea. Mă trage de picior pe o străduță dintre blocuri în timp ce mă înjură pentru piciorul pe care i l-am dat.

Mă zbăteam și țipam, dar nu avea cine să mă audă și să mă ajute. Nu puteam să mă eliberez și nici să mă prind de ceva ca să prelungesc momentul.